Virus varicelo-zosterian – ADN în LCR

Ce este testul VZV-ADN din LCR

Testul detectează calitativ materialul genetic al virusului varicelo-zosterian în lichidul cefalorahidian, prin amplificare moleculară, permițând diagnosticul direct al infecției sistemului nervos central.

Atât varicela, cât și herpesul zoster se asociază cu afectarea sistemului nervos central. Posibilitatea de a detecta virusul în lichidul cefalorahidian s-a îmbunătățit semnificativ odată cu introducerea tehnologiei PCR. Ca urmare, VZV este recunoscut în prezent drept unul dintre cele mai frecvente virusuri care afectează SNC, iar spectrul manifestărilor s-a dovedit a fi mult mai larg decât se estima anterior.

Manifestări neurologice

Cele mai bine documentate sunt encefalita, asociată atât varicelei, cât și herpesului zoster, și cerebelita, întâlnită predominant la copiii cu varicelă.

Alte manifestări au fost investigate într-o mai mică măsură. Incidența bolii cerebrovasculare determinate de VZV a fost puțin studiată, iar unele date indică implicarea vasculitei și în alte manifestări ale SNC, precum encefalita asociată herpesului zoster.

Din acest motiv, infecția SNC cu VZV trebuie suspectată într-un număr mai mare de sindroame neurologice decât se considera anterior, iar diagnosticul se bazează pe analiza LCR — detectarea ADN-ului viral prin PCR și/sau evidențierea producției intratecale de anticorpi.

Prognostic. La copii este raportat ca favorabil, deși studiile de urmărire sunt puține. La adulți, prognosticul general este considerat bun, însă studiile ulterioare indică și apariția unor sechele neurologice mai grave, inclusiv afectări ale funcției cognitive.

În sarcină, varicela ridică probleme suplimentare: sarcina crește riscul de boală severă la mamă, iar virusul poate afecta fătul, cu apariția sindromului varicelos congenital.

Contextul diagnostic

Diagnosticul varicelei și al zosterului se stabilește cel mai adesea clinic, pe baza erupțiilor cutanate veziculoase caracteristice — generalizate sau dermatomale unilaterale.

Situațiile în care diagnosticul clinic nu este suficient:

• erupții atipice — zoster diseminat, erupție dermatomală minimă sau absentă
• herpes simplex zosteriform
• varicelă mitigată, la persoane vaccinate
• erupții determinate de enterovirusuri, poxvirusuri, rickettsii, reacții medicamentoase sau dermatită de contact
• infecție cu VZV în absența erupției cutanate

Metode de diagnostic de laborator

PCR din material vezicular — tampoane, lichid sau cruste.

PCR din salivă — ADN-ul viral poate fi detectat în salivă atât în varicelă, cât și în zoster; metoda este utilă și specifică la pacienții simptomatici, cu sau fără erupție cutanată.

PCR din lichid cefalorahidian — atunci când sunt prezente simptome sau semne neurologice.

Detectarea antigenelor VZV prin imunofluorescență directă din vezicule este rapidă și specifică, dar mai puțin sensibilă decât PCR.

PCR-ul asociat cu secvențierea unor segmente specifice ale genomului viral permite determinarea rezistenței la tratamentul cu aciclovir.

Recomandări pentru determinare

Detectarea calitativă a ADN-ului viral la pacienții cu semne sau simptome neurologice compatibile cu infecția VZV:

• encefalită
• cerebelită
• meningită
• mielită transversă
• vasculită a sistemului nervos central
• zoster sine herpete — afectare neurologică fără erupție cutanată

Specimen și condiții de recoltare

Raportarea rezultatului

Rezultatul se comunică calitativ: pozitiv sau negativ.

Interpretarea rezultatelor

Un rezultat pozitiv susține diagnosticul de infecție a sistemului nervos central cu virusul varicelo-zosterian și impune evaluare neurologică de specialitate.

Un rezultat negativ nu exclude infecția cu VZV.

Limite

Testul se utilizează exclusiv la pacienții cu antecedente clinice și simptomatologie compatibile cu infecția VZV și se interpretează în contextul tabloului clinic.

Nu se folosește pentru screeningul pacienților asimptomatici.

Sensibilitatea depinde de momentul recoltării: detecția este maximă în faza acută, iar în infecțiile mai vechi ADN-ul viral poate deveni nedetectabil. Pentru diagnosticul retrospectiv, determinarea se completează cu evaluarea sintezei intratecale de anticorpi specifici — indicele anticorpilor specifici VZV IgG în LCR și ser.