Bartonella quintana Serologie

Bartonella quintana – serologie (anticorpi IgM și IgG)

Ce este serologia pentru Bartonella quintana

Bartonella quintana este un bacil Gram-negativ mic, pleomorf, înrudit cu Bartonella henselae (agentul bolii ghearelor de pisică). Omul este singura gazdă la care infecția cu Bartonella produce boală semnificativă.

Transmiterea. Bacteria se transmite prin păduchele de corp (Pediculus humanus corporis). Infecția apare mai ales la persoanele care trăiesc în condiții aglomerate, fără acces la dușuri sau la spălarea hainelor. În prezent, „febra de tranșee urbană” se întâlnește la persoanele fără adăpost din Statele Unite și din Europa.

B. quintana produce:

• Febra de tranșee.
  • Debutează după o incubație de câteva zile până la o lună, cu frisoane și febră.
  • Febra apare de obicei în mai multe episoade, fiecare de aproximativ 5 zile. De aici vine numele speciei, quintana.
  • Unii pacienți au febră continuă 2–6 săptămâni, iar alții dezvoltă o formă cronică, cu sau fără febră.
  • Se asociază dureri musculare și articulare, cefalee, amețeli, dureri retro-oculare, conjunctive injectate, mărirea ficatului și a splinei, adenopatii și erupție maculopapulară.
• Bacteriemia cu B. quintana, care poate duce la boală diseminată.
• Endocardita. Aproximativ 75% dintre endocarditele cu B. quintana apar la persoane fără adăpost sau cu consum cronic de alcool. Alți factori de risc sunt infecția HIV și igiena precară. Bacteria nu crește pe mediile obișnuite de hemocultură, de aceea endocardita apare de obicei ca o endocardită cu hemoculturi negative. De cele mai multe ori sunt afectate valvele native.
• Angiomatoza bacilară, descrisă inițial la persoanele infectate cu HIV.
  • Afectează în primul rând pielea, prin leziuni violacee sau roșu-negricioase, reliefate, asemănătoare sarcomului Kaposi.
  • Poate afecta și căile respiratorii, oasele, ganglionii, tubul digestiv și creierul.

Interesul pentru B. quintana a crescut odată cu frecvența mai mare a infecției la pacienții cu SIDA, la pacienții transplantați și la cei cu imunitate sever afectată.

Serologia detectează în ser anticorpii IgM și IgG anti-B. quintana, prin imunofluorescență indirectă.

Indicații

• Diagnosticul infecției cu Bartonella quintana, mai ales la persoanele cu risc: fără adăpost, cu păduchi de corp, cu consum cronic de alcool sau cu infecție HIV.
• Febra recurentă sau prelungită de cauză necunoscută, în contextul de risc de mai sus.
• Endocardita cu hemoculturi negative.
• Suspiciunea de angiomatoză bacilară la pacienții imunodeprimați.
• Diagnosticul diferențial cu infecția cu B. henselae, împreună cu serologia Bartonella henselae.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială. Recomandările generale sunt în articolul despre pregătirea pentru recoltarea de sânge.
• Menționați laboratorului infecțiile cunoscute (de exemplu HIV), tratamentele imunosupresoare și eventualele tratamente cu antibiotice.

Recoltare

Metodă

Testul folosește imunofluorescența indirectă (IFA), semicantitativ:

1. Serul pacientului, diluat succesiv, se pune pe lame acoperite cu celule infectate cu Bartonella quintana.
2. Anticorpii IgM sau IgG legați de bacterii se văd cu un anticorp antiuman marcat fluorescent.
3. Rezultatul se exprimă ca titru, adică ultima diluție la care fluorescența mai este vizibilă.

Valori de referință

• IgG: < 1:64
• IgM: < 1:20

Interpretarea rezultatelor

IgM pozitiv (titru > 1:20). Sugerează o infecție acută cu Bartonella quintana.

IgG pozitiv (titru > 1:64). Sugerează o infecție actuală sau anterioară.

• Titruri în creștere pe probe succesive sugerează o infecție activă.
• Titruri mici la persoane sănătoase. Titruri IgG de 1:64 sau mai mari pot apărea și la persoane sănătoase. Un titru mic, izolat, nu dovedește o infecție actuală.

Endocardita. Un titru IgG de 1:800 sau mai mare față de B. quintana sau B. henselae are o valoare predictivă pozitivă de 95,5% pentru endocardita cu Bartonella. Când suspiciunea este mare, titrul se repetă după 10–14 zile.

Confirmarea prin metode moleculare. În endocardită, metoda cea mai sensibilă este PCR din valva cardiacă (sensibilitate de 92%). PCR din sânge sau ser are sensibilitate mai mică (33–36% într-un studiu). Pentru celelalte forme se poate folosi PCR din țesut biopsie sau puncție.

Analize asociate. Rezultatul se interpretează împreună cu tabloul clinic, factorii de risc și celelalte analize. La pacienții cu angiomatoză bacilară, analizele arată adesea anemie (vezi hemoleucograma) și fosfatază alcalină crescută.

Limite și interferențe

• Reacții încrucișate. Anticorpii anti-B. quintana și anti-B. henselae reacționează încrucișat. Testul nu poate deosebi întotdeauna sigur cele două specii; specia o stabilesc metodele moleculare. Reacții încrucișate apar și cu anticorpii față de speciile de Chlamydia (vezi Chlamydia pneumoniae Ac IgG) și față de Coxiella burnetii.
• Persoane sănătoase. Titruri IgG mici pot apărea și la persoane sănătoase.
• Proba recoltată precoce. O probă recoltată la începutul bolii poate fi încă negativă.
• Hemoculturile obișnuite nu detectează Bartonella, pentru că bacteria nu crește pe mediile standard.

Bibliografie

1. Mayo Clinic Laboratories. Test BART: Bartonella Antibody Panel, IgG and IgM, Serum. Test Catalog [online]. Accesat la 22.10.2026.
2. Medscape / eMedicine. Hammoud KA, Hinthorn D. Bartonellosis – Clinical Presentation, Workup [online]. Accesat la 22.10.2026.
3. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Clinical Overview of Bartonella [online]. Accesat la 22.10.2026.
4. Mohammadian M, Butt S. Endocarditis caused by Bartonella quintana, a rare case in the United States. IDCases.2019;17:e00533. doi: 10.1016/j.idcr.2019.e00533