Enterovirus Ac IgG (echo-, coxsackie-, enterovirus grup 68-71)

Enterovirus – anticorpi IgG (ECHO, Coxsackie, enterovirusuri 68–71)

Ce sunt anticorpii IgG anti-enterovirus

Enterovirusurile sunt un grup mare de virusuri cu ARN, din familia Picornaviridae. Grupul cuprinde:

• virusurile Coxsackie A și B;
• virusurile ECHO;
• enterovirusurile „noi” (de exemplu tipurile 68–71);
• virusurile polio.

Transmiterea. Virusurile se transmit pe cale fecal-orală și prin secrețiile respiratorii.

Bolile produse. Cele mai multe infecții trec fără simptome sau ca o boală febrilă ușoară. Enterovirusurile pot produce și:

• boala mână-picior-gură, herpangina;
• conjunctivita;
• infecții respiratorii;
• meningita virală;
• encefalita;
• miocardita și pericardita.

Anticorpii IgG apar după anticorpii IgM, în cursul infecției, și rămân în sânge mult timp, de obicei ani de zile. Analiza măsoară anticorpii IgG împotriva unui grup larg de enterovirusuri (ECHO, Coxsackie, enterovirusurile 68–71), fără să precizeze tipul exact de virus.

Enterovirusurile sunt foarte răspândite, așa că majoritatea adulților au avut în trecut cel puțin o infecție. De aceea, anticorpii IgG sunt pozitivi la mulți oameni sănătoși.

Indicații

• Investigarea unei infecții recente cu enterovirus, prin compararea a două probe recoltate la 2–3 săptămâni distanță. Se face alături de anticorpii IgM.
• Evaluarea unei expuneri anterioare la enterovirusuri.
• Completarea investigațiilor în miocardite, pericardite sau alte boli cu suspiciune de cauză enterovirală, când PCR-ul nu mai este informativ.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Metodă

Imunoenzimatică (EIA).

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

IgG pozitiv, IgM negativ: arată, de obicei, o infecție cu enterovirus în trecut. Rezultatul este frecvent la adulții sănătoși și nu indică o boală actuală.

IgG pozitiv, IgM pozitiv: poate sugera o infecție recentă. Se interpretează împreună cu simptomele.

Creșterea semnificativă a anticorpilor IgG între două probe recoltate la 2–3 săptămâni distanță susține o infecție recentă.

IgG negativ: nu s-au detectat anticorpi IgG. Persoana nu a avut o infecție recentă cu tipurile de enterovirus detectate de test, sau proba a fost recoltată prea devreme, înainte ca anticorpii IgG să apară.

IgG echivoc: testul se repetă după 2–3 săptămâni.

Limite și interferențe

Un singur rezultat IgG pozitiv nu dovedește o infecție recentă. Anticorpii IgG persistă ani de zile după infecție.

PCR-ul este metoda de elecție pentru diagnosticul infecțiilor acute cu enterovirus, în special al meningitei și encefalitei. Recoltarea se face din lichidul cefalorahidian, din exsudatul faringian sau din materiile fecale.

Reacții încrucișate sunt frecvente între diferitele tipuri de enterovirus. De aceea, testul nu poate preciza tipul exact de virus.

La persoanele cu imunitate scăzută și la nou-născuți, răspunsul în anticorpi poate fi slab sau absent. La sugarii mici, anticorpii IgG pot proveni de la mamă.