Uree urinara

Uree urinară

Ce este ureea urinară

Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului proteic, sintetizată hepatic și eliminată predominant pe cale renală, prin filtrare glomerulară.

Determinarea din urină reflectă cantitatea de azot eliminată în 24 de ore și, implicit, intensitatea catabolismului proteic.

Excreția urinară depinde direct de regimul alimentar: crește în alimentația bogată în proteine și scade în regimul vegetarian.

Recomandări pentru determinare

• evaluarea funcției renale
• estimarea balanței azotate în hiperalimentație
• monitorizarea aportului proteic la pacienții cu nutriție parenterală sau enterală
• evaluarea complianței la dieta hipoproteică în insuficiența renală cronică

Principiul metodei

Determinarea se bazează pe reacția enzimatică Roch-Ramel, cu urează și glutamat-dehidrogenază.

Ureea este hidrolizată, în prezența apei și a ureazei, cu formare de amoniac și dioxid de carbon. Amoniacul reacționează ulterior cu 2-oxoglutaratul, în prezența glutamat-dehidrogenazei și a NADH. Oxidarea NADH la NAD se măsoară cinetic, ca reacție de tip inverse rate, la 340/410 nm.

Metoda este trasabilă la metoda de referință CDC, cu materiale de referință NIST.

Durata analizei: 8 minute.

Specimen și condiții de recoltare

Testul se poate efectua din urină colectată pe 24 de ore sau din urină spontană.

Urină din 24 de ore

La ora 7 dimineața pacientul urinează, fără a reține această probă. Din acel moment colectează, într-un vas curat de 2–3 litri, toate emisiunile de urină, până la ora 7 dimineața a zilei următoare, inclusiv.

Urina colectată se omogenizează prin agitare, se măsoară cantitatea totală și se rețin aproximativ 100 mL într-un pahar de plastic de unică folosință.

Proba se menține la 2–8°C pe tot parcursul colectării și ulterior, până la procesare. Recipientele trebuie închise etanș, cu capac.

Pe pahar se notează obligatoriu cantitatea totală de urină din 24 de ore — fără această informație, rezultatul exprimat pe 24 de ore nu poate fi calculat.

Urină spontană

Preferabil prima micțiune de dimineață.

Condiții generale

Valori de referință

Urină din 24 de ore: 25,7 – 42,9 g/24 ore

Exprimat ca uree nitrogen, conform intervalului de referință al producătorului: 12–20 g/24 ore (0,43–0,71 mol/24 ore).

Urină spontană: 847 – 2.967 mg/dL

Factori de conversie: mg/dL × 0,166 = mmol/L; mmol/L × 6,024 = mg/dL

Interval de măsurare: 35 – 1.000 mg/dL uree nitrogen, extins automat prin rediluare până la 2.000 mg/dL.

Limita de detecție: ≤ 35 mg/dL uree nitrogen.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute — hipercatabolism proteic, endogen sau exogen.

Valori scăzute — insuficiență renală acută și cronică; insuficiență hepatică decompensată.

Interpretarea presupune corelarea cu aportul proteic, cu ureea serică și cu funcția renală. O excreție scăzută în prezența unei uree serice crescute orientează spre afectare renală, în timp ce valori scăzute în ambele compartimente sugerează fie aport proteic redus, fie deficit de sinteză hepatică.

Rezultatul din urina spontană oferă o valoare orientativă; pentru cuantificarea reală a excreției este necesară colectarea pe 24 de ore.

Rezultatele se interpretează întotdeauna în corelație cu istoricul medical și cu tabloul clinic.

Limite și interferențe

Substanțele conservante adăugate în recipientul de colectare interferă cu determinarea și constituie cauză de respingere a probei.

Colectarea incompletă pe 24 de ore — micțiuni omise sau intervalul de colectare nerespectat — reprezintă cea mai frecventă sursă de eroare și conduce la subestimarea excreției.

Nepăstrarea probei la temperatura indicată permite degradarea bacteriană a ureei, cu rezultate fals scăzute.

Gamapatiile monoclonale pot genera rezultate fals crescute, prin interferența paraproteinei cu reacția enzimatică.

Medicamente care scad excreția urinară de uree: hormon de creștere, testosteron, insulină — prin efect anabolizant, cu reducerea catabolismului proteic.