Renina, aldosteron si raport aldosteron / renina Ce este raportul aldosteron/renină Profilul include determinarea aldosteronului seric și a…
Hormoni
Renina plasmatica
Important
Moment și poziție: recoltarea se face dimineața, după ce pacientul a stat în ortostatism (în picioare sau mers) cel puțin 2 ore, apoi așezat 5–15 minute înainte de recoltare. Pentru recoltarea în clinostatism, pacientul stă culcat cel puțin 1 oră; de preferat, recoltarea se face dimineața, înainte de ridicarea din pat. Poziția la recoltare se notează obligatoriu pe buletin.
Potasiu: hipokaliemia se corectează înainte de testare, deoarece scade secreția de aldosteron și poate produce rezultate fals negative.
Se recomandă determinarea prealabilă a Na⁺ și K⁺ seric.
Sare: aport normal, fără restricție (aproximativ 5 g sare/zi).
Lemn dulce: se evită produsele cu lemn dulce (licorice) cu cel puțin 4 săptămâni înainte.
Medicamente: ajustarea tratamentului se face numai la indicația medicului curant (vezi „Limite și interferențe”).
Informați laboratorul despre toate medicamentele administrate, inclusiv contraceptivele orale și terapia hormonală de substituție.
Izotopi radioactivi: se evită administrarea lor cu 24 de ore înainte.
Despre analiza
Renina plasmatică
Ce este renina plasmatică
Testul măsoară concentrația reninei active din plasmă, prin metodă imunochimică. Renina se determină în principal împreună cu aldosteronul, pentru calculul raportului aldosteron/renină (RAR). Acesta este testul de screening pentru hiperaldosteronismul primar, cea mai frecventă cauză de hipertensiune arterială secundară.
Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
Renina este o enzimă din familia aspartil-proteazelor, inhibată de pepstatină. Este sintetizată în principal de celulele aparatului juxtaglomerular renal. Sinteza locală a fost descrisă și în creier, cord și musculatura netedă arterială.
Prorenina este precursorul inactiv al reninei:
- în granulele secretorii ale celulelor juxtaglomerulare, o protează îndepărtează un fragment amino-terminal de 43 de aminoacizi, ceea ce expune situsul activ;
- prorenina circulă în concentrații de aproximativ 10 ori mai mari decât renina activă;
- expunerea la frig o poate activa parțial (crioactivare), cu importanță practică la recoltare.
Cascada renină-angiotensină-aldosteron:
| Etapă | Enzimă | Produs |
|---|---|---|
| Angiotensinogen (sintetizat hepatic) | Renină | Angiotensină I (decapeptid inactiv) |
| Angiotensină I | Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) | Angiotensină II (octapeptid activ) |
| Angiotensină II | – | Vasoconstricție intensă; stimularea secreției de aldosteronîn corticosuprarenală |
Efectele aldosteronului:
- reabsorbția renală de sodiu și apă;
- excreția de potasiu și de ioni de hidrogen;
- creșterea volemiei și a tensiunii arteriale.
Stimuli ai secreției de renină:
- hipovolemia;
- hipotensiunea arterială;
- scăderea sodiului la nivelul maculei densa;
- stimularea simpatică (β₁-adrenergică);
- ortostatismul.
Inhibiția secreției de renină:
- hipervolemia;
- aportul crescut de sodiu;
- angiotensina II (feedback negativ).
Semnificație clinică
Hiperaldosteronismul primar
Hiperaldosteronismul primar este un grup de afecțiuni caracterizate prin producție autonomă, inadecvat crescută, de aldosteron, nesupresibilă prin încărcare cu sodiu. Profilul biologic tipic este aldosteron crescut și renină supresată.
Cauze:
- hiperplazia suprarenaliană bilaterală (hiperaldosteronismul idiopatic): aproximativ 60% din cazuri;
- adenomul producător de aldosteron (sindromul Conn): aproximativ 30–40%;
- cauze rare:
- hiperplazia suprarenaliană unilaterală;
- carcinomul corticosuprarenal;
- formele familiale, inclusiv hiperaldosteronismul supresibil cu glucocorticoizi.
Prevalență: 5–10% la pacienții hipertensivi și până la 20% în hipertensiunea rezistentă. Este deci mult mai frecvent decât se considera anterior, când hipokaliemia era un criteriu obligatoriu. Hipokaliemia este prezentă doar la o minoritate a pacienților (9–37%).
Manifestări:
- hipertensiune arterială, frecvent severă sau rezistentă la tratament;
- manifestările hipokaliemiei (când este prezentă): slăbiciune, crampe musculare, parestezii, poliurie, nicturie;
- alcaloză metabolică.
La aceleași valori tensionale, hiperaldosteronismul primar crește riscul cardiovascular față de hipertensiunea esențială:
- fibrilație atrială;
- accident vascular cerebral;
- hipertrofie ventriculară stângă;
- afectare renală.
Diagnosticul este important deoarece adenomul unilateral este curabil chirurgical, iar forma bilaterală răspunde la antagoniștii mineralocorticoizi.
Valori crescute ale reninei (hiperaldosteronism secundar)
- Afecțiuni vasculare renale:
- hipertensiunea renovasculară (stenoza de arteră renală, aterosclerotică sau prin displazie fibromusculară);
- hipertensiunea malignă.
- Tumori: tumorile secretante de renină (reninom), foarte rare.
- Stări cu volum circulant efectiv scăzut:
- deshidratare, hemoragie;
- insuficiență cardiacă;
- ciroză hepatică cu ascită;
- sindrom nefrotic.
- Afecțiuni suprarenaliene:
- insuficiența corticosuprarenaliană primară (boala Addison);
- substituția mineralocorticoidă insuficientă.
- Afecțiuni tubulare renale: sindroamele Bartter și Gitelman.
- Medicamente:
- diuretice;
- IECA;
- sartani;
- blocante de calciu dihidropiridinice;
- aliskiren (crește concentrația reninei, deși îi scade activitatea).
- Sarcina.
Valori scăzute ale reninei
- Hiperaldosteronismul primar.
- Excesul de mineralocorticoizi non-aldosteronici:
- consumul de lemn dulce (licorice);
- excesul aparent de mineralocorticoizi;
- sindromul Liddle;
- unele forme de hiperplazie suprarenaliană congenitală (deficitul de 11β- și de 17α-hidroxilază);
- sindromul Cushing.
- Hipertensiunea esențială cu renină scăzută, mai frecventă la vârstnici.
- Aportul crescut de sodiu.
- Medicamente:
- beta-blocante;
- agoniști α₂ centrali;
- antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
- preparate cu estrogeni (scad renina directă).
- Boala renală cronică avansată.
Indicații
Screeningul hiperaldosteronismului primar, prin RAR. Ghidul Societății de Endocrinologie recomandă screeningul la pacienții cu:
- hipertensiune arterială persistent peste 150/100 mmHg;
- hipertensiune rezistentă la tratament (peste 140/90 mmHg sub trei antihipertensive, inclusiv un diuretic) sau controlată doar cu cel puțin patru antihipertensive;
- hipertensiune cu hipokaliemie spontană sau indusă de diuretice;
- hipertensiune cu incidentalom suprarenalian;
- hipertensiune cu apnee obstructivă în somn;
- hipertensiune și istoric familial de hipertensiune cu debut precoce sau de accident vascular cerebral sub 40 de ani;
- rude de gradul I hipertensive ale pacienților cu hiperaldosteronism primar.
Actualizarea din 2025 a ghidului extinde recomandarea de screening la toți pacienții cu hipertensiune arterială.
Alte indicații:
- diagnosticul diferențial între hiperaldosteronismul primar și cel secundar, împreună cu aldosteronul și cu testele de confirmare;
- evaluarea hipertensiunii renovasculare și decizia de investigare imagistică a arterelor renale;
- monitorizarea substituției mineralocorticoide (fludrocortizon) în insuficiența corticosuprarenaliană primară. Renina crescută indică o substituție insuficientă, iar renina supresată indică supradozaj;
- evaluarea hipokaliemiei de cauză neprecizată;
- diagnosticul și monitorizarea hiperplaziei suprarenaliene congenitale cu pierdere de sare.
Recoltare
| Condiții de recoltare | Moment și poziție: recoltarea se face dimineața, după ce pacientul a stat în ortostatism (în picioare sau mers) cel puțin 2 ore, apoi așezat 5–15 minute înainte de recoltare. Pentru recoltarea în clinostatism, pacientul stă culcat cel puțin 1 oră; de preferat, recoltarea se face dimineața, înainte de ridicarea din pat. Poziția la recoltare se notează obligatoriu pe buletin. Potasiu: hipokaliemia se corectează înainte de testare, deoarece scade secreția de aldosteron și poate produce rezultate fals negative. Se recomandă determinarea prealabilă a Na⁺ și K⁺ seric. Sare: aport normal, fără restricție (aproximativ 5 g sare/zi). Lemn dulce: se evită produsele cu lemn dulce (licorice) cu cel puțin 4 săptămâni înainte. Medicamente: ajustarea tratamentului se face numai la indicația medicului curant (vezi „Limite și interferențe”). Informați laboratorul despre toate medicamentele administrate, inclusiv contraceptivele orale și terapia hormonală de substituție. Izotopi radioactivi: se evită administrarea lor cu 24 de ore înainte. |
| Tip probă | Plasmă pe EDTA |
| Material biologic | Sânge venos, vacutainer cu EDTA K3 (dop mov), umplut cât permite vacuumul. Tubul se omogenizează prin inversare blândă. |
| Procesare după recoltare | Proba se transportă la temperatura camerei, nu pe gheață și nu la frigider înainte de separare, deoarece frigul activează prorenina și produce valori fals crescute. În maximum 1 oră de la recoltare, proba se centrifughează la temperatura camerei. Plasma se separă cu pipetă de plastic, într-un recipient din polipropilenă, și se congelează imediat la −20 °C. Probele recoltate în afara laboratorului se transportă congelate. |
| Proba este stabilă | 6 luni la −20 °C sau la −70 °C. Nu se decongelează și nu se recongelează. |
| Motive respingere probă | Probă intens hemolizată; plasmă decongelată; probă păstrată pe gheață sau refrigerată înainte de separare; probă neseparată în timp util; poziția la recoltare nespecificată. |
Metodă
Imunochimie cu detecție prin chemiluminiscență (CLIA), test de tip sandwich care detectează renina activă:
- primul anticorp anti-renină este legat de o fază solidă (microparticule magnetice);
- al doilea anticorp anti-renină este marcat cu un derivat de izoluminol și se leagă de o regiune adiacentă situsului activ.
Diferența față de testul de activitate:
- activitatea reninei plasmatice (ARP) măsoară indirect renina, prin cantitatea de angiotensină I generată într-o oră, și se exprimă în ng/mL/h;
- renina directă măsoară concentrația proteinei și se exprimă în µUI/mL.
Rezultatele celor două metode nu sunt interschimbabile, iar pragurile RAR sunt diferite.
Limite de detecție:
- funcțională (în domeniul de liniaritate): 1,96 µUI/mL;
- analitică: 0,53 µUI/mL.
Valori de referință
| Poziție la recoltare | Renină directă (µUI/mL) |
|---|---|
| Clinostatism | 2,8–39,9 |
| Ortostatism | 4,4–46,1 |
1 µUI/mL = 1 mUI/L.
Pragul RAR depinde de metodă și de unitățile de măsură în care se exprimă aldosteronul. Pragul trebuie comunicat pe buletin, împreună cu unitățile folosite.
Interpretarea rezultatelor
Screeningul hiperaldosteronismului primar este pozitiv când:
- RAR depășește pragul laboratorului;
- și aldosteronul este crescut (orientativ, peste 10–15 ng/dL);
- și renina este supresată.
Un RAR crescut doar prin renină foarte scăzută, cu aldosteron normal sau scăzut, nu susține diagnosticul.
Un screening pozitiv necesită teste de confirmare:
- testul de încărcare orală cu sodiu;
- testul de infuzie salină;
- testul de supresie cu fludrocortizon;
- testul de provocare cu captopril.
Urmează tomografia computerizată a suprarenalelor și, la candidații chirurgicali, cateterizarea venelor suprarenale, pentru diferențierea formei unilaterale de cea bilaterală.
Profiluri renină-aldosteron:
| Renină | Aldosteron | Interpretare |
|---|---|---|
| Scăzută | Crescut | Hiperaldosteronism primar |
| Crescută | Crescut | Hiperaldosteronism secundar: stenoză de arteră renală, diuretice, insuficiență cardiacă, ciroză, reninom |
| Scăzută | Scăzut | Exces de mineralocorticoizi non-aldosteronici: lemn dulce, sindrom Liddle, sindrom Cushing, hiperplazie suprarenaliană congenitală |
| Crescută | Scăzut | Insuficiență corticosuprarenaliană primară, hiperplazie suprarenaliană congenitală cu pierdere de sare |
Limite și interferențe
Efectul medicamentelor asupra RAR:
| Efect asupra RAR | Medicamente |
|---|---|
| Fals pozitiv (renină scăzută) | Beta-blocante; agoniști α₂ centrali (clonidină, α-metildopa); AINS; preparate cu estrogeni (contraceptive orale, terapie hormonală de substituție), care scad renina directă |
| Fals negativ (renină crescută) | Diuretice (inclusiv tiazidice și de ansă); antagoniști mineralocorticoizi (spironolactonă, eplerenonă); amilorid, triamteren; IECA; sartani; blocante de calciu dihidropiridinice; inhibitori SGLT2; aliskiren |
| Efect minim (se pot folosi pentru controlul tensiunii în perioada testării) | Verapamil cu eliberare prelungită; hidralazină (asociată cu verapamil); α-blocante (doxazosin, prazosin, terazosin) |
Recomandări clasice de întrerupere a medicamentelor (numai la indicația medicului):
- cu 4 săptămâni înainte: antagoniștii mineralocorticoizi, amiloridul, triamterenul, diureticele și produsele cu lemn dulce;
- cu cel puțin 2 săptămâni înainte, dacă rezultatul inițial este neconcludent și tensiunea poate fi controlată: beta-blocantele, agoniștii α₂ centrali, AINS, IECA, sartanii, inhibitorii de renină și blocantele de calciu dihidropiridinice.
Ghidul actualizat permite screeningul inițial fără întreruperea majorității antihipertensivelor, cu interpretarea rezultatului în funcție de tratament. Un RAR crescut sub IECA, sartani sau diuretice este foarte sugestiv pentru hiperaldosteronism primar.
Alți factori de variație:
- Hipokaliemia scade aldosteronul și poate produce un RAR fals negativ.
- Aportul redus de sodiu crește renina, iar aportul crescut de sodiu o scade.
- Vârsta înaintată și boala renală cronică scad renina și pot produce un RAR fals pozitiv.
- Sarcina crește renina.
- Faza luteală a ciclului menstrual poate produce un RAR fals pozitiv.
- Frigul (păstrarea pe gheață sau la frigider înainte de separare) activează prorenina și duce la valori fals crescute ale reninei.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.