Proteina C reactiva hipersensibila

Proteina C reactivă hipersensibila (hs-CRP)

Ce este Proteina C reactivă hipersensibila (hs-CRP)?

Proteina C reactivă hipersensibila (hs-CRP) este determinarea proteinei C reactive printr-o metodă cu sensibilitate analitică crescută, capabilă să măsoare precis concentrațiile foarte mici, sub 1 mg/L.

Molecula măsurată este aceeași ca la CRP standard. Diferă scopul testului:

hs-CRP este un marker de risc cardiovascular complementar. Nu înlocuiește factorii de risc clasici: colesterolul, tensiunea arterială, fumatul, diabetul.

Inflamația și ateroscleroza

Ateroscleroza este un proces inflamator cronic al peretelui arterial. Inflamația este implicată în toate etapele bolii:

• formarea plăcii de aterom;
• progresia plăcii;
• destabilizarea și ruptura plăcii, cu tromboză și evenimente acute (infarct miocardic, accident vascular cerebral).

CRP reflectă activitatea căii inflamatorii IL-1 → IL-6 → CRP. Relația cu boala cardiovasculară este probabil bidirecțională:

• inflamația din plăcile aterosclerotice și din țesutul adipos visceral crește sinteza hepatică de CRP;
• CRP poate contribui ea însăși la vulnerabilitatea plăcii.

Studiile genetice (randomizare mendeliană) sugerează că CRP este mai degrabă un marker al inflamației vasculare decât un factor cauzal direct.

Valoarea predictivă a hs-CRP

Studiile prospective mari, desfășurate în Europa și în SUA, la bărbați și la femei, au arătat că:

• nivelurile bazale crescute de hs-CRP la persoanele aparent sănătoase prezic, independent de ceilalți factori de risc, riscul pe termen lung de:
  • infarct miocardic;
  • accident vascular cerebral;
  • boală arterială periferică;
  • moarte de cauză cardiovasculară;
• riscul cardiovascular este de 2–4 ori mai mare la persoanele din categoria de risc crescut, comparativ cu cele din categoria de risc scăzut;
• creșterea hs-CRP precede cu ani debutul clinic al bolii coronariene;
• hs-CRP adaugă informație prognostică peste colesterolul total și LDL-colesterol, inclusiv la persoanele cu colesterol normal;
• la pacienții cu boală coronariană cunoscută (angină instabilă, infarct în antecedente), hs-CRP crescută prezice riscul de evenimente recurente.

Studiul JUPITER: la persoanele cu LDL-colesterol normal, dar cu hs-CRP ≥ 2 mg/L, tratamentul cu statină(rosuvastatină) a redus semnificativ evenimentele cardiovasculare. Statinele scad și nivelul hs-CRP.

Conceptul de „risc inflamator rezidual”: la pacienții cu boală coronariană tratați cu statine și cu LDL-colesterol controlat, o hs-CRP persistent peste 2 mg/L indică un risc rezidual. Studiile cu terapii antiinflamatorii (canakinumab în CANTOS; colchicină în LoDoCo2 și COLCOT) au arătat reducerea evenimentelor cardiovasculare la acești pacienți.

Factori asociați cu hs-CRP crescută

• obezitatea, în special cea viscerală;
• sindromul metabolic, rezistența la insulină, diabetul zaharat;
• fumatul;
• hipertensiunea arterială;
• sedentarismul;
• tratamentul cu estrogeni (contraceptive orale, terapie hormonală de substituție);
• boala renală cronică;
• bolile inflamatorii cronice (poliartrită reumatoidă, psoriazis, boli inflamatorii intestinale);
• boala parodontală;
• tulburările de somn.

Factori care scad hs-CRP

• scăderea în greutate;
• activitatea fizică regulată;
• renunțarea la fumat;
• dieta mediteraneană;
• consumul moderat de alcool;
• statinele;
• alte tratamente: fibrați, niacină, tiazolidindione.

Indicații

Evaluarea riscului cardiovascular, ca factor care poate modifica încadrarea în categoria de risc, în special la:

• persoanele cu risc cardiovascular intermediar după evaluarea prin factorii de risc clasici, la care rezultatul poate influența decizia de tratament preventiv (de exemplu, inițierea unei statine);
• persoanele cu istoric familial de boală cardiovasculară prematură, fără alți factori de risc evidenți.

Evaluarea riscului inflamator rezidual la pacienții cu boală cardiovasculară cunoscută, la indicația medicului cardiolog.

Pediatrie: depistarea precoce a infecțiilor, inclusiv a sepsisului neonatal, datorită sensibilității testului la valori mici.

Recomandări pentru utilizarea hs-CRP în evaluarea riscului cardiovascular (AHA/CDC):

• testarea nu se face în prezența unei infecții, inflamații sistemice sau traumatisme;
• pentru estimarea riscului se folosește media a 2 determinări, efectuate la aproximativ 2 săptămâni distanță;
• o valoare peste 10 mg/L impune căutarea unei cauze inflamatorii sau infecțioase și repetarea testului după ce aceasta este exclusă sau vindecată;
• nu se recomandă screeningul populației generale;
• hs-CRP nu înlocuiește evaluarea factorilor de risc clasici și este un element complementar.

Recoltare

Metodă

Imunoturbidimetrie amplificată cu latex, cu sensibilitate înaltă. [de completat: platforma și trusa]

Limita de detecție: [de completat din prospect]

Valori de referință

Evaluarea riscului cardiovascular la adulți (AHA/CDC):

Copii:

Factori de conversie:

• mg/L × 0,1 = mg/dL
• mg/L × 9,52 = nmol/L

Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.

Interpretarea rezultatelor

• hs-CRP sub 1 mg/L: risc cardiovascular scăzut, din perspectiva componentei inflamatorii.
• hs-CRP între 1 și 3 mg/L: risc moderat.
• hs-CRP peste 3 mg/L, confirmată la a doua determinare, în absența unei inflamații acute: risc crescut. Ghidurile americane (ACC/AHA) consideră hs-CRP ≥ 2 mg/L un factor care amplifică riscul („risk-enhancing factor”), care poate susține inițierea tratamentului cu statină la persoanele cu risc intermediar.
• hs-CRP peste 10 mg/L: indică de regulă un proces inflamator sau infecțios activ, fără legătură cu riscul cardiovascular. Se caută cauza și se repetă testul.

Recomandări la valori crescute (indiferent de nivelul colesterolului):

• renunțarea la fumat;
• scăderea în greutate;
• controlul tensiunii arteriale și al glicemiei;
• activitatea fizică regulată;
• dieta echilibrată.

Decizia privind tratamentul medicamentos (statină sau altul) aparține medicului, pe baza evaluării globale a riscului.

Limite și interferențe

• Creșterea CRP este nespecifică. Orice infecție, inflamație sau leziune tisulară, chiar minoră, crește hs-CRP. Rezultatul se interpretează doar în contextul clinic.
• Variabilitatea biologică intraindividuală este mare (30–60%). O singură determinare nu este suficientă pentru încadrarea în categoria de risc.
• Determinările seriate de hs-CRP nu sunt recomandate pentru monitorizarea tratamentului preventiv cardiovascular.
• Obezitatea, fumatul, estrogenii, sarcina și bolile inflamatorii cronice cresc hs-CRP și pot supraestima riscul cardiovascular.
• Medicamentele care blochează IL-6 (tocilizumab, sarilumab) suprimă CRP, iar rezultatul nu mai poate fi interpretat.
• Rolul hs-CRP în prevenția secundară este limitat. La pacienții cu boală cardiovasculară cunoscută, tratamentul preventiv este intensiv indiferent de valoarea hs-CRP. O excepție este evaluarea riscului inflamator rezidual.
• Interferențe analitice: foarte rar, gamapatiile monoclonale, în special cu IgM (macroglobulinemia Waldenström), pot produce rezultate eronate.