Mannose binding lectin (MBL) in ser

Mannose-binding lectin (MBL) în ser

Ce este mannose-binding lectin

Mannose-binding lectin (MBL) este o glicoproteină polimorfă sintetizată în ficat, care activează complementul după legarea specifică, dependentă de calciu, a manozei și a N-acetil-glucozaminei. Este proteina care inițiază a treia cale de activare a complementului, calea lectinelor, alături de calea clasică și de cea alternă.

MBL face parte din familia colectinelor, proteine caracterizate prin prezența, în aceeași subunitate, atât a unor structuri colagenice, cât și a unor domenii de tip lectină. Este asemănătoare structural cu fracțiunea C1q. Forma circulantă funcțională este alcătuită din oligomeri ai unor subunități asociate cu serin-proteaze specifice (MASP), similare structural și funcțional cu C1r și C1s.

MBL are afinitate crescută pentru structurile repetitive de carbohidrați care conțin manoză de pe suprafața a numeroase microorganisme, dar nu recunoaște galactoza și acidul sialic, zaharuri terminale exprimate pe glicoproteinele mamiferelor. Datorită acestei proprietăți, MBL discriminează self-ul de non-self. Reacționează cu o gamă largă de bacterii gram-pozitive și gram-negative, virusuri, levuri, micobacterii, paraziți și protozoare.

După recunoașterea carbohidratului ligand, MBL suferă o modificare conformațională care activează serin-proteazele asociate. MASP-2 clivează C4 și C2 și generează aceeași C3-convertază (C4b2a) ca și calea clasică; MASP-1 poate cliva direct C3 și amplifică activarea. După formarea C3-convertazei, activarea complementului decurge identic cu cea din calea clasică, cu posibila recrutare a căii alterne.

Legarea MBL de agenții patogeni și activarea complementului conduc la liza microorganismelor și la eliminarea lor rapidă prin celulele fagocitare (granulocite, monocite și macrofage). MBL legată de suprafața țintă interacționează cu receptori specifici de pe aceste celule și favorizează fagocitoza — este deci și o opsonină.

Calea lectinelor poate fi activată și de unele complexe antigen-anticorp: fracțiunea de molecule IgG lipsite de reziduurile de galactoză terminală (IgG-G0), prezentă în plasma pacienților cu poliartrită reumatoidă, interacționează cu MBL și activează complementul. Reglarea căii lectinelor este mediată de C1-inhibitor și de alfa-2-macroglobulină.

MBL induce și fagocitoza materialului celular apoptotic și a complexelor imune. În deficitul de MBL, resturile celulare nefagocitate se acumulează și devin o sursă de autoantigene, motiv pentru care niveluri scăzute și mutații ale genei MBL se întâlnesc mai frecvent la pacienții cu lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă sau sindrom Sjögren.

Gena care codifică MBL (MBL2) este situată pe cromozomul 10, conține 4 exoni și prezintă mai multe variante care influențează semnificativ concentrația serică: alela sălbatică A și trei forme mutante — B, C și D — rezultate din mutații punctiforme la nivelul exonului 1. Proteinele astfel modificate formează mai greu oligomeri și au activitate redusă de activare a complementului. La acestea se adaugă polimorfisme ale regiunii promotoare, care scad suplimentar nivelul seric.

O treime din populația Europei Centrale este heterozigotă pentru cel puțin una dintre aceste mutații, ceea ce se poate corela cu o predispoziție crescută la infecții. Defectele homozigote determină un deficit aproape complet de MBL.

MBL este o proteină de fază acută: doar nivelurile scăzute sunt relevante pentru un defect de imunitate, în timp ce concentrațiile crescute indică, de regulă, o infecție activă sau o reacție inflamatorie.

Indicații

• evaluarea copiilor și adulților cu infecții recurente, mai ales în prezența unui status imun aparent normal (formulă leucocitară normală, imunoglobuline serice normale);
• candidoză recidivantă, infecții respiratorii recurente, infecții pneumococice invazive;
• evaluarea pacienților cu infecții severe sau prelungite apărute în context de chimioterapie, radioterapie, terapie imunosupresoare sau transplant;
• investigarea unui deficit imun asociat altor anomalii (deficit de imunoglobuline sau de subclase IgG, alele C4 nule);
• evaluarea pacienților cu boli autoimune și infecții repetate.

Recoltare

Important — procesare după recoltare

• Serul se separă prin centrifugare cât mai repede după recoltare.
• Transportul se face în condiții de refrigerare.
• Dacă analiza nu se efectuează în ziua recoltării, serul se congelează la −20 °C.
• Se evită decongelările și recongelările repetate.

Metodă

ELISA.

Valori de referință

> 450 ng/mL.

Zonă de graniță: 450–1500 ng/mL.

Deficit sever (defecte homozigote): MBL în ser sub 50 ng/mL.

Valorile de referință sunt dependente de metoda și de kitul de lucru; rezultatele obținute în laboratoare diferite nu sunt direct comparabile.

Interpretarea rezultatelor

Valori scăzute (sub 450 ng/mL) se asociază cu o predispoziție crescută pentru infecții bacteriene și fungice, în special cu Candida albicans, prin defect funcțional al căii lectinelor a complementului. Deficitul de MBL poate determina și o eliminare virală redusă sau prelungită, de exemplu în infecțiile cu virus herpes simplex tip 2.

Spre deosebire de defectele homozigote, evidente clinic (MBL sub 50 ng/mL), defectele heterozigote se exprimă clinic numai în contextul unei boli de bază sau al unor tratamente (infecții cronice, radioterapie, chimioterapie, terapie imunosupresoare) ori în asociere cu alte anomalii înnăscute ale sistemului imun (deficit de imunoglobuline sau de subclase IgG, alele C4 nule). Tablourile clinice tipice sunt candidoza recidivantă, infecțiile pneumococice agresive și infecțiile recurente ale căilor respiratorii.

Valori crescute indică, de regulă, o infecție activă sau o reacție de fază acută și nu au semnificație patologică proprie.

Conduită în cazul unui deficit confirmat: nu există încă terapie de substituție aprobată — concentratele de MBL recombinată sau obținută din plasmă se află în stadiu de testare clinică. Pacienții cu niveluri scăzute de MBL trebuie să primească vaccinările profilactice, în special antigripală, anti-Haemophilus influenzae tip b și antipneumococică.

Limite și interferențe

• MBL este o proteină de fază acută, indusă în cursul infecțiilor: dacă testarea se efectuează în această situație, un deficit latent poate fi mascat. Determinarea se repetă în afara episodului infecțios acut.
• În cazul unui rezultat normal sau aflat în zona de graniță (450–1500 ng/mL), în prezența unei suspiciuni clinice de deficit, se recomandă testarea genetică pentru MBL, care nu este influențată de activitatea imună.
• Identificarea unui deficit de MBL nu exclude alte cauze de susceptibilitate crescută la infecții; investigația se interpretează în cadrul unui bilanț imunologic complet.
• Deficitul de MBL este frecvent în populația generală și multe persoane cu niveluri scăzute rămân asimptomatice toată viața; rezultatul nu are valoare diagnostică în absența unui tablou clinic sugestiv.
• Hemoliza, icterul, lipemia și contaminarea bacteriană interferează cu determinarea prin ELISA.
• Valorile sunt mai mici la nou-născuți și cresc în primele luni de viață; interpretarea la sugar se face cu prudență.