Procalcitonina

Procalcitonina (PCT)

Ce este procalcitonina

Procalcitonina (PCT) este un polipeptid format din 116 aminoacizi, precursorul calcitoninei. În condiții fiziologice este sintetizată de celulele C parafoliculare tiroidiene și clivată intracelular în calcitonină și catacalcină (21 de aminoacizi). Astfel, PCT intactă nu ajunge practic în circulație (concentrații sub 0,05 ng/mL).

În infecțiile bacteriene sistemice, PCT este produsă extratiroidian, de aproape toate țesuturile (ficat, rinichi, plămân, mușchi, țesut adipos, leucocite), și eliberată în circulație fără a fi clivată. Stimulii sunt:

• endotoxinele bacteriene (lipopolizaharidul);
• citokinele proinflamatorii: IL-1β, IL-6, TNF-α.

Inhibiția: interferonul gamma, eliberat în infecțiile virale, inhibă sinteza de PCT. Aceasta explică specificitatea markerului pentru infecțiile bacteriene.

Cinetica

Comparativ cu CRP, procalcitonina:

• crește mai rapid (2–4 ore față de 4–6 ore);
• scade mai rapid după controlul infecției;
• este mai specifică pentru infecția bacteriană.

Aceste caracteristici o fac utilă pentru monitorizarea în dinamică și pentru ghidarea tratamentului antibiotic.

Semnificație clinică

PCT crește în:

• infecții bacteriene sistemice severe;
• sepsis, șoc septic;
• infecții fungice sistemice;
• infecții parazitare severe (malaria).

PCT nu crește semnificativ în:

• infecții virale (hepatite virale, infecție HIV, infecție CMV, meningită virală, viroze respiratorii);
• infecții bacteriene localizate, fără răspuns sistemic;
• boli inflamatorii cronice (poliartrită reumatoidă, boli inflamatorii intestinale, lupus);
• reacții alergice și boli autoimune.

Factorii care influențează nivelul PCT:

• tipul și dimensiunea organului infectat;
• specia bacteriană;
• amploarea răspunsului inflamator;
• statusul imun al pacientului.

În șocul sever, SIRS și sindromul de disfuncție multiplă de organ (MODS), PCT poate crește și în absența unui focar bacterian, dar de regulă la valori mai mici decât în infecțiile bacteriene documentate.

Indicații

• diagnosticul diferențial dintre infecțiile bacteriene și cele non-bacteriene (virale, inflamatorii);
• diagnosticul precoce al sepsisului și evaluarea severității lui;
• evaluarea prognosticului în infecții severe: peritonită, pneumonie, meningită bacteriană, pancreatită acută biliară, sindrom de detresă respiratorie acută, sepsis neonatal;
• monitorizarea pacienților cu risc de complicații septice: postoperator, după transplant de organe, sub tratament imunosupresor, după politraumatisme, la pacienții din terapie intensivă;
• ghidarea tratamentului antibiotic:
  • decizia de inițiere, în special în infecțiile respiratorii;
  • decizia de oprire, pe baza scăderii valorilor în dinamică.

Recoltare

Valori de referință

Procalcitonina: < 0,5 ng/mL

Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.

Interpretarea rezultatelor

Evoluția în dinamică este mai valoroasă decât o determinare izolată:

• scăderea PCT cu peste 50% pe zi, sau până sub 0,25–0,5 ng/mL, indică un răspuns favorabil la tratament și poate susține oprirea antibioticului;
• valorile în creștere sau în platou sugerează un control insuficient al infecției, o complicație sau un tratament antibiotic inadecvat.

O valoare normală nu exclude complet o infecție bacteriană, mai ales:

• în primele ore de la debut, înainte de creșterea PCT;
• în infecțiile localizate, fără răspuns sistemic (abces, empiem, endocardită, infecții urinare joase, osteomielită).

Deciziile terapeutice se iau în context clinic, împreună cu hemoculturile, celelalte analize și imagistica. PCT nu înlocuiește evaluarea clinică.

Limite și interferențe

Valori crescute în absența unei infecții bacteriene:

• primele 24–48 de ore după traumatisme majore, intervenții chirurgicale majore, arsuri;
• nou-născuții în primele 48–72 de ore de viață (creștere fiziologică, cu intervale de referință specifice);
• șocul cardiogen sever sau prelungit, stopul cardiac resuscitat;
• boala renală cronică avansată și dializa (scăderea eliminării);
• tratamentele care stimulează eliberarea de citokine: OKT3, anticorpi antilimfocitari, interleukine, terapia cu celule CAR-T;
• carcinomul medular tiroidian și carcinomul pulmonar cu celule mici, care produc PCT tumoral;
• pancreatita acută severă;
• boala grefă contra gazdă;
• golpul de căldură;
• sindromul de eliberare de citokine.

Valori fals scăzute sau normale, în prezența unei infecții:

• recoltare prea precoce, în primele ore de la debut;
• infecții localizate, fără bacteriemie sau răspuns sistemic;
• infecții cu germeni atipici (Mycoplasma, Chlamydia);
• endocardita subacută.

Interferențe analitice:

• anticorpii heterofili sau anti-animal;
• în funcție de trusă, titrurile foarte mari de anticorpi anti-streptavidină sau anti-ruteniu.

Rezultatele obținute prin metode diferite nu sunt interschimbabile. Monitorizarea în dinamică se face cu aceeași metodă, de preferat în același laborator.