Parvovirus B19 – ADN (PCR) în sânge, LCR, lichid amniotic

Ce este testul Parvovirus B19 ADN

Testul caută materialul genetic (ADN) al parvovirusului B19 (B19V) în sânge, lichid cefalorahidian (LCR) sau lichid amniotic, prin PCR în timp real. Spre deosebire de serologie, care arată răspunsul organismului (anticorpi IgM și IgG), PCR-ul detectează direct virusul.

B19V este un virus ADN mic, fără înveliș, cu genom monocatenar liniar de circa 5,6 kb. Aparține familiei Parvoviridae, genul Erythroparvovirus. Denumirea genului reflectă multiplicarea preferențială a virusului în progenitorii eritroizi din măduva osoasă. Există trei genotipuri (1, 2 și 3). Genotipul 1 predomină în Europa.

Se transmite în principal pe cale respiratorie: ADN-ul viral se găsește în secrețiile respiratorii în perioada de viremie. Mai rar se transmite prin sânge și produse derivate din plasmă, precum și transplacentar, de la mamă la făt.

Tabloul clinic depinde de starea imună și hematologică a pacientului:

• Eritem infecțios („boala a cincea", „boala obrajilor pălmuiți"), la copii. Erupția este mediată de complexe imune și apare după ce viremia a scăzut. În acest moment, diagnosticul se pune serologic (IgM), iar încărcătura virală este mică.
• Artropatie acută la adulți, mai ales la femei.
• Criză aplastică tranzitorie la pacienții cu anemie hemolitică cronică (sferocitoză, siclemie, talasemie). Viremia este foarte mare (până la 10¹²–10¹⁴ copii genomice/mL), iar anticorpii pot lipsi în momentul prezentării. PCR-ul din sânge pune diagnosticul precoce.
• Anemie cronică (aplazie eritroidă pură) la imunodeprimați (HIV, transplant, chimioterapie, imunodeficiențe congenitale). Organismul nu produce anticorpi neutralizanți, așa că serologia poate fi negativă sau neconcludentă, iar viremia persistă sau recidivează. Diagnosticul și monitorizarea tratamentului (imunoglobuline intravenoase) se fac prin PCR.
• Infecție fetală după infecția maternă în sarcină: anemie fetală, hidrops fetal neimun, miocardită, moarte fetală. Se confirmă prin PCR din lichid amniotic sau sânge din cordonul ombilical.
• Manifestări neurologice rare (meningită aseptică, encefalită). Se confirmă prin PCR din LCR.

Indicații

ADN B19V în sânge:

• Diagnosticul precoce al crizei aplastice tranzitorii la pacienții cu anemie hemolitică cronică
• Anemie cronică cu reticulocite scăzute la pacienți imunodeprimați, mai ales cu serologie negativă sau neconcludentă
• Monitorizarea răspunsului la tratament (imunoglobuline intravenoase) la imunodeprimați
• Serologie neconcludentă (IgM echivoc sau IgM izolat) la gravide cu suspiciune de infecție recentă
• Suspiciune de miocardită, hepatită sau alte manifestări sistemice asociate B19V

ADN B19V în LCR:

• Suspiciune de meningită aseptică, encefalită sau altă afectare a sistemului nervos central cu B19V

ADN B19V în lichid amniotic:

• Diagnosticul infecției fetale la gravide cu infecție B19V confirmată sau suspectată, mai ales în prezența semnelor ecografice de hidrops sau anemie fetală

Recoltare

Metodă

Metoda folosită: real-time PCR.

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

ADN B19V detectabil. Indică prezența virusului în proba analizată. Semnificația depinde de tipul probei și de încărcătura virală:

• Lichid amniotic sau sânge fetal: confirmă infecția fetală. Se continuă monitorizarea ecografică și Doppler (velocitatea maximă sistolică în artera cerebrală medie). La anemie fetală severă se ia în discuție transfuzia intrauterină.
• LCR: susține implicarea B19V în afectarea neurologică, în context clinic compatibil.
• Sânge, încărcătură virală mare (de regulă peste 10⁵–10⁶ UI/mL): infecție acută sau activă. Este tipică pentru criza aplastică tranzitorie și pentru infecția persistentă la imunodeprimați.
• Sânge, încărcătură virală mică: poate reflecta o infecție acută la debut sau în faza de rezoluție. Poate fi și persistența de durată a ADN-ului viral după o infecție vindecată. După o infecție acută, ADN-ul B19V poate rămâne detectabil la nivel scăzut luni sau chiar ani, la persoane imunocompetente și fără boală activă. De aceea, un rezultat slab pozitiv se interpretează împreună cu serologia (IgM, IgG) și tabloul clinic.

ADN B19V nedetectabil. Nu s-a detectat virusul în proba analizată, peste limita de detecție a metodei. Nu exclude o infecție cu replicare scăzută sau o infecție în care viremia s-a încheiat, de exemplu în faza de erupție a eritemului infecțios.

Limite și interferențe

• Un rezultat negativ nu exclude infecția. Încărcăturile virale sub limita de detecție, momentul recoltării (după încheierea viremiei) sau o probă necorespunzătoare pot da rezultate fals negative.
• Persistența ADN-ului viral la nivel scăzut după o infecție vindecată limitează valoarea unui rezultat slab pozitiv din sânge pentru datarea infecției.
• Variabilitatea genetică a virusului (genotipurile 2 și 3) poate reduce sensibilitatea unor teste PCR [de verificat în prospect dacă kitul detectează toate cele 3 genotipuri].
• Heparina, hemoliza și contaminarea probei pot inhiba reacția PCR și pot da rezultate fals negative.
• Contaminarea lichidului amniotic cu sânge matern poate da un rezultat fals pozitiv pentru infecția fetală, dacă mama are viremie.
• Rezultatele obținute cu kituri și platforme diferite nu sunt direct comparabile. Monitorizarea încărcăturii virale se face în același laborator, cu aceeași metodă.