Anticorpi anti-Yersinia IgG, IgA (Western blot)

Informații generale

Yersiniile sunt enterobacterii Gram-negative, cu morfologie cocobacilară. Genul cuprinde 12 specii, dintre care doar trei au fost izolate de la om — Y. pestis, Y. pseudotuberculosis și Y. enterocolitica. Restul speciilor se regăsesc exclusiv în sol și ape sau sunt patogene pentru mamifere sălbatice, păsări și pești.

Specii patogene pentru om

Yersinia pestis

Rezervorul principal îl constituie rozătoarele. Transmiterea la om se realizează prin puricele șobolanului (Xenopsylla cheopis), în proventriculul și stomacul căruia bacteria supraviețuiește perioade îndelungate, precum și prin praf de dejecte sau produse animaliere. Transmiterea interumană se produce prin Pulex irritans și, frecvent, prin inhalarea picăturilor Flügge de la pacienții aflați în faza prodromală sau acută a pestei pulmonare.

Yersinia pseudotuberculosis

Rezervorul natural este reprezentat de rozătoare și păsări sălbatice, de unde bacteria ajunge în sol și ape, unde rămâne activă chiar la temperaturi scăzute. Transmiterea la om se face pe cale digestivă.

Forma intestinală. Determină enterite subacute cu adenopatie mezenterică marcată, care poate mima apendicita. Tabloul clinic cuprinde febră, diaree și dureri abdominale, cu durată de 1–3 săptămâni; greața și vărsăturile se asociază în 15–40% dintre cazuri. În materiile fecale pot fi prezente leucocite, sânge sau mucus. Formele grave se pot complica cu perforații ileale sau rectoragii.

Pacienții cu adenită mezenterică sau ileită terminală prezintă febră, durere și apărare musculară în fosa iliacă dreaptă, însoțite de leucocitoză. Sunt afectați predominant copiii mari și adolescenții, iar tabloul nu poate fi diferențiat clinic de apendicita acută, ceea ce conduce frecvent la intervenție chirurgicală.

Septicemia este raportată rar; aproximativ jumătate dintre pacienții septicemici au o afecțiune cronică preexistentă.

Alte manifestări. În estul Rusiei și în Japonia a fost descris, în asociere cu anumite tulpini, un sindrom asemănător scarlatinei, explicat prin producerea unui superantigen omolog celui implicat în șocul toxic stafilococic și streptococic. Date recente indică implicarea bacteriei în boala Kawasaki, infecția fiind asociată cu o frecvență crescută a leziunilor arteriale.

Yersinia enterocolitica

Rezervorul natural îl reprezintă mamiferele sălbatice și domestice, porcul fiind una dintre sursele importante pentru om. Bacteria a fost izolată dintr-o gamă largă de produse alimentare contaminate în cursul procesării, în care rezistă timp îndelungat în stare biologic activă: carne refrigerată sau prelucrată fără tratament termic, lapte, brânzeturi și chiar ciocolată.

Patologia determinată este polimorfă. La copil predomină afectarea intestinală (enterite, sindrom dureros de fosă iliacă dreaptă), iar la adult artritele reactive și eritemul nodos, formele extraintestinale fiind de regulă precedate de sindrom enteral. Spectrul include și faringita exsudativă.

Septicemia apare rar, în special la pacienții imunodeprimați, are adesea evoluție letală și se poate complica cu abcese hepatice sau splenice, peritonită, artrită septică, osteomielită, infecții ale plăgilor, meningită, endocardită și anevrisme micotice.

Complicații postinfecțioase

Artrita reactivă

Survine la aproximativ 15% dintre pacienți, cu debut între câteva zile și o lună de la episodul diareic acut. Sunt afectate genunchiul, glezna, articulația pumnului și degetele; în majoritatea cazurilor 2–4 articulații se inflamează în succesiune rapidă, într-un interval de 2–14 zile.

Simptomatologia persistă peste o lună la două treimi dintre pacienți și peste 4 luni la o treime. După 12 luni majoritatea devin asimptomatici, însă unii rămân cu durere lombosacrată persistentă prin sacroileită, asociată specific cu antigenul de histocompatibilitate HLA-B27. Spondilita anchilozantă apare rar.

Lichidul articular este steril, iar examenul microscopic evidențiază pleiocitoză cu polimorfonucleare.

Sindromul Reiter (artrită, conjunctivită, uretrită) survine în 5% dintre cazuri, de asemenea cu frecvență crescută la persoanele HLA-B27 pozitive.

Eritemul nodos

Apare în 30% dintre infecțiile din regiunea scandinavă. Leziunile cutanate se dezvoltă tipic pe membrele inferioare și trunchi, la 2–20 de zile de la debutul febrei și al durerilor abdominale, și se remit spontan, în majoritatea cazurilor, în decurs de o lună. Femeile sunt afectate de două ori mai frecvent decât bărbații.

Recomandări pentru determinare

Diagnosticul infecțiilor acute se bazează pe izolarea bacteriei din produse patologice. Testele serologice sunt utile în special în diagnosticul artritei reactive și al infecțiilor cronice.

Anticorpii aglutinanți apar imediat după debutul bolii, ating un vârf în a doua săptămână și dispar, de regulă, în 2–6 luni.

Principiul metodei

Anticorpii detectați sunt îndreptați împotriva celor trei specii de Yersinia: enterocolitica, pseudotuberculosis și pestis.

Testul utilizează antigene secretorii relevante serologic (Yop — Yersinia outer proteins), separate în funcție de greutatea moleculară prin electroforeză în gel de poliacrilamidă cu sodiu dodecil sulfat (SDS-PAGE) și transferate ulterior electroforetic pe membrană de nitroceluloză. Situsurile de legare rămase libere sunt saturate cu o soluție proteică, după care matricea se spală și se secționează în benzi (strip-uri).

Antigenele fixate pe strip, în ordinea poziționării:

Strip-ul încărcat cu antigene se incubează cu serul diluat al pacientului. Anticorpii specifici, dacă sunt prezenți, se fixează pe antigenele corespunzătoare. După spălare, strip-ul se incubează cu un conjugat anti-IgG sau anti-IgA uman marcat cu fosfatază alcalină, în funcție de clasa de anticorpi testată. Conjugatul se atașează la complexul antigen-anticorp format, iar după îndepărtarea prin spălare a conjugatului nelegat se adaugă substratul cromogen. Reacția enzimatică generează un produs colorat violet la nivelul benzilor ocupate de anticorpii specifici.

Valori de referință și interpretarea rezultatelor

Fiecare strip conține în partea superioară o bandă de control, care confirmă efectuarea corectă a testului. Testul este validat dacă banda YopD (35 kDa) a controlului IgA și IgG este vizibilă.

Intensitatea benzilor din serul pacientului se evaluează prin raportare la banda de control:

• X — intensitate mai mare sau egală cu cea a controlului
• XX — benzi foarte intense
• benzile de intensitate inferioară controlului nu se iau în considerare

Yersinia IgG

Yersinia IgA

Semnificația diagnostică a anticorpilor

IgG — apar în yersinioza acută, în cea cronică și în artrita reactivă asociată. În stadiul incipient al bolii sunt rareori detectabili. Persistă minimum 5 luni de la debut, cel mai adesea însă o perioadă îndelungată, peste 5 ani. Sunt îndreptați împotriva tuturor proteinelor secretate de Yersinia, cu predilecție față de YopE (23 kDa), YopD (35 kDa), YopB (41 kDa) și YopH (51 kDa).

IgA — caracterizează faza incipientă a yersiniozei acute. În artrita reactivă asociată, răspunsul IgA este îndreptat în 90% dintre cazuri împotriva antigenului YopD (35 kDa). În yersinioza cronică, anticorpii IgA vizează detectabil YopE (23 kDa), YopD (35 kDa) și YopB (41 kDa). În formele complicate persistă, în majoritatea cazurilor, mai mulți ani, iar în cele necomplicate doar câteva luni. Antibioterapia determină o scădere drastică a titrului IgA.

Limite și interferențe

Medicamentele și imunoglobulinele administrate terapeutic pot genera reacții nespecifice.