p-ANCA-Anticorpi anti-mieloperoxidază (anti-MPO, p-ANCA)

p-ANCA-Anticorpi anti-mieloperoxidază (anti-MPO, p-ANCA)

Ce sunt anticorpii anti-mieloperoxidază

Mieloperoxidaza (MPO) este o enzimă din granulațiile primare (azurofile) ale neutrofilelor și din lizozomii monocitelor. În prezența ionilor de clor, MPO transformă peroxidul de hidrogen în acid hipocloros, o substanță puternic oxidantă prin care neutrofilele distrug microorganismele.

Anticorpii anti-MPO fac parte din grupul ANCA (anticorpi anti-citoplasmă de neutrofil). Ei au un rol direct în producerea bolii: activează neutrofilele, care eliberează enzime și radicali oxidanți în peretele vaselor mici, producând inflamație și necroză (vasculită).

Anticorpii anti-MPO sunt markerul principal pentru:

• Poliangeita microscopică (MPA): 60–70% dintre pacienți sunt MPO-ANCA pozitivi. Afectează frecvent rinichiul (glomerulonefrită necrotizantă pauci-imună, rapid progresivă) și plămânul (hemoragie alveolară, boală pulmonară interstițială).
• Vasculita limitată renal: până la 80% dintre pacienți sunt MPO-ANCA pozitivi.
• Granulomatoza eozinofilică cu poliangeită (EGPA, fostul sindrom Churg-Strauss): circa 30–40% dintre pacienți au ANCA, aproape întotdeauna anti-MPO. Aceștia au mai frecvent afectare renală, neuropatie și purpură.

Anti-MPO apar mai rar și în alte situații:

• granulomatoza cu poliangeită (GPA, fosta granulomatoză Wegener), la circa 10–20% dintre pacienți; de regulă, GPA se asociază cu anti-PR3 (c-ANCA)
• boala anti-membrană bazală glomerulară (boala Goodpasture), asociată cu ANCA la circa o treime dintre pacienți, cu evoluție și prognostic diferite
• lupus eritematos sistemic, alte boli autoimune
• vasculite induse de medicamente sau droguri: propiltiouracil, hidralazină, minociclină, cocaină contaminată cu levamisol

În imunofluorescența indirectă pe neutrofile fixate cu etanol, anticorpii anti-MPO produc un aspect de fluorescență perinucleară (p-ANCA). Totuși, aspectul p-ANCA nu este sinonim cu anti-MPO. Poate fi produs și de anticorpi îndreptați împotriva altor antigene (lactoferină, elastază, catepsină G), fără specificitate pentru vasculită, de exemplu în bolile inflamatorii intestinale, colangita sclerozantă sau hepatita autoimună. De aceea se preferă dozarea specifică a anticorpilor anti-MPO.

Indicații

• Suspiciune de vasculită sistemică a vaselor mici:
  • glomerulonefrită rapid progresivă, hematurie cu proteinurie și creatinină în creștere
  • hemoragie alveolară, sindrom pulmo-renal
  • purpură palpabilă, mononevrită multiplex
  • simptome generale persistente (febră, scădere în greutate) fără cauză identificată
• Diagnosticul diferențial al vasculitelor asociate ANCA (poliangeită microscopică, granulomatoză cu poliangeită, granulomatoză eozinofilică cu poliangeită)
• Astm sever cu eozinofilie și manifestări sistemice (suspiciune de EGPA)
• Rezultat p-ANCA pozitiv la imunofluorescență, pentru identificarea antigenului țintă
• Suspiciune de vasculită indusă de medicamente (propiltiouracil, hidralazină și altele)
• Urmărirea evoluției bolii la pacienții cunoscuți cu vasculită MPO-ANCA pozitivă

Recoltare

Metodă

Metoda folosită este imunoenzimatică (ELISA), automatizată.

Valori de referință

Domeniu de măsurare: 0–100 U/mL.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv. La un pacient cu tablou clinic compatibil, un rezultat pozitiv are valoare predictivă mare pentru o vasculită asociată ANCA, mai ales pentru poliangeita microscopică. Valorile mari au specificitate mai mare decât valorile apropiate de prag. Un rezultat pozitiv trebuie completat cu:

• evaluarea funcției renale (creatinină, examen de urină cu sediment, proteinurie)
• anticorpi anti-membrană bazală glomerulară, deoarece cele două boli se pot asocia
• anticorpi antinucleari, pentru excluderea lupusului
• biopsie a organului afectat (de regulă renală), care rămâne standardul pentru confirmarea diagnosticului

Rezultat pozitiv cu valori mici, fără tablou clinic sugestiv. Are valoare predictivă redusă. Poate apărea în infecții (endocardită, tuberculoză), boli autoimune, boli inflamatorii intestinale sau sub tratament cu medicamente care induc ANCA.

Rezultat negativ. Scade semnificativ probabilitatea unei poliangeite microscopice, dar nu o exclude. Circa 10% dintre pacienții cu vasculită a vaselor mici sunt ANCA negativi. Pentru un tablou clinic sugestiv, se dozează și anticorpii anti-PR3.

Monitorizare. Creșterea sau repozitivarea anticorpilor anti-MPO după remisiune poate precede o recădere, dar asocierea este modestă. Mulți pacienți rămân pozitivi în remisiune, iar recăderile pot apărea și fără creșterea titrului. Deciziile de tratament nu se iau numai pe baza nivelului anti-MPO, ci în funcție de evaluarea clinică.

Limite și interferențe

• Conform consensului internațional din 2017, dozarea specifică a anticorpilor anti-MPO și anti-PR3 prin imunodozare este metoda de primă intenție pentru screeningul vasculitelor asociate ANCA, fără a mai fi necesară imunofluorescența ca etapă inițială.
• Valorile obținute cu metode diferite (ELISA, fluoroimunoenzimatică, chemiluminiscență) nu sunt interschimbabile. Monitorizarea se face în același laborator, cu aceeași metodă.
• Un rezultat pozitiv nu stabilește singur diagnosticul de vasculită. Rezultatul se interpretează în context clinic, împreună cu investigațiile de laborator și imagistice și cu biopsia.
• Tratamentul imunosupresor (corticoizi, ciclofosfamidă, rituximab) poate scădea sau negativa anticorpii.
• Propiltiouracilul, hidralazina, minociclina și cocaina contaminată cu levamisol pot induce anticorpi anti-MPO, uneori cu titru mare, cu sau fără vasculită.