Anticorpi anti-aquaporin 4

Anticorpi anti-aquaporin 4 (anti-AQP4) în ser

Ce este testul anti-AQP4

Neuromielita optică (NMO, sindromul Devic) este o boală autoimună inflamatorie și demielinizantă a sistemului nervos central, cu recăderi frecvente și severe. Afectează în principal nervii optici și măduva spinării. Forma clasică are două componente:

• nevrita optică: inflamația nervului optic, cu scăderea vederii, uneori bilaterală;
• mielita transversă: inflamația măduvei spinării, cu slăbiciune sau paralizie, tulburări de sensibilitate și tulburări sfincteriene.

Cele două pot apărea în aceeași perioadă sau la distanță una de alta, în orice ordine.

Ținta anticorpilor. Boala este produsă de autoanticorpi IgG îndreptați împotriva aquaporinei 4 (AQP4), o proteină-canal pentru apă de pe membrana astrocitelor, celule de susținere din sistemul nervos central. Anticorpii anti-AQP4 lezează astrocitele, iar distrugerea mielinei este secundară. Prin acest mecanism, NMO se deosebește de scleroza multiplă, care este o boală demielinizantă primară.

Spectrul neuromielitei optice (NMOSD). Anticorpii anti-AQP4 au arătat că boala poate afecta și alte regiuni ale sistemului nervos central, nu doar nervii optici și măduva. Din 2015, criteriile internaționale folosesc termenul de tulburări din spectrul neuromielitei optice (NMOSD). Acestea se împart în NMOSD cu și fără anticorpi anti-AQP4.

La pacienții cu anticorpi anti-AQP4, manifestările principale pot implica:

• nervul optic: nevrita optică;
• măduva spinării: mielita acută;
• aria postrema din trunchiul cerebral: sughiț incoercibil, greață și vărsături persistente, care pot fi primele simptome;
• alte regiuni ale trunchiului cerebral, diencefalul și emisferele cerebrale.

Leziunile cerebrale apar la peste 60% dintre pacienți, iar aproximativ 10% dintre ele seamănă cu cele din scleroza multiplă. Copiii au mai frecvent afectare cerebrală.

Imagistica. RMN-ul arată adesea leziuni medulare lungi, întinse pe trei sau mai multe segmente vertebrale.

Lichidul cefalorahidian. În puseu conține de obicei celule inflamatorii. Spre deosebire de scleroza multiplă, de regulă nu apare sinteză intratecală de IgG (benzi oligoclonale absente).

Prognosticul. Mulți pacienți sunt diagnosticați inițial cu scleroză multiplă. NMOSD are însă o evoluție naturală mai severă, cu recăderi precoce frecvente și acumulare rapidă de dizabilitate. La 5 ani de la debut, aproximativ 30% dintre pacienți au nevoie de baston și aproximativ 10% de scaun cu rotile.

Tratamentul diferă de cel al sclerozei multiple:

• puseele acute: corticosteroizi în doze mari și plasmafereză;
• prevenirea recăderilor: imunosupresoare (azatioprină, micofenolat mofetil, rituximab);
• interferonul beta, folosit în scleroza multiplă, agravează NMOSD.

De aceea, determinarea anticorpilor anti-AQP4 este esențială pentru diagnostic și pentru alegerea tratamentului.

Indicații

• Nevrita optică severă, bilaterală sau recurentă.
• Mielita transversă, în special cu leziune medulară lungă (trei sau mai multe segmente vertebrale) pe RMN.
• Sindromul de arie postrema: sughiț incoercibil, greață sau vărsături persistente, fără altă cauză.
• Sindroamele de trunchi cerebral, diencefalice sau cerebrale sugestive pentru NMOSD.
• Diagnosticul diferențial dintre NMOSD și scleroza multiplă, mai ales la debutul bolii.
• Pacienții diagnosticați cu scleroză multiplă cu evoluție atipică sau cu răspuns slab la tratament.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială.
• Proba se recoltează, ideal, înaintea începerii tratamentului cu corticosteroizi, plasmafereză sau imunosupresoare. Aceste tratamente pot scădea anticorpii sub limita de detecție.
• Menționați laboratorului tratamentele urmate (corticosteroizi, plasmafereză, imunosupresoare, rituximab) și data ultimului tratament.

Vedeți și pregătirea pentru recoltarea de sânge.

Recoltare

Metodă

Imunofluorescență indirectă (IFT) pe celule transfectate (test celular, „cell-based assay”). Testul folosește celule umane modificate genetic (de obicei HEK-293), care exprimă aquaporina 4 pe suprafața lor.

1. Serul pacientului, diluat, se incubează cu aceste celule.
2. Anticorpii anti-AQP4 prezenți se leagă de celule.
3. Anticorpii legați se evidențiază cu un anticorp anti-IgG umană marcat fluorescent, la microscopul cu fluorescență.

Celulele care nu exprimă AQP4 servesc drept control. Probele pozitive se titrează prin diluții succesive, iar titrul este cea mai mare diluție la care fluorescența specifică mai este vizibilă.

Testele celulare sunt mai sensibile și mai specifice decât testele pe țesut cerebral sau ELISA. În studii, testul IFT pe celule transfectate a avut:

• sensibilitate de aproximativ 86–91% pentru neuromielita optică;
• specificitate de 94–100%.

Valori de referință

Rezultatul se exprimă sub formă de titru.

Negativ: titru < 1:10

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv (titru ≥ 1:10). Susține diagnosticul de NMOSD cu anticorpi anti-AQP4 la un pacient cu manifestări clinice sugestive. Anticorpii lipsesc la persoanele sănătoase și practic nu apar în scleroza multiplă. Un rezultat pozitiv justifică începerea cât mai precoce a tratamentului imunosupresor potrivit.

Titrul anticorpilor. Într-un studiu cu test celular:

• titrurile mari s-au asociat cu orbirea completă permanentă a cel puțin unui ochi și cu leziuni cerebrale extinse pe RMN;
• titrul s-a corelat cu lungimea leziunilor medulare în timpul puseelor;
• titrurile au scăzut după tratamentul cu metilprednisolon în doze mari;
• titrurile au rămas scăzute în perioadele de remisiune, sub tratament imunosupresor (prednisolon cu sau fără azatioprină);
• recăderile au apărut mai ales când titrurile erau crescute.

Aceste observații provin din grupuri mici de pacienți. Titrul nu se corelează în mod sigur cu frecvența recăderilor sau cu gradul de dizabilitate și nu înlocuiește evaluarea clinică și imagistică.

Rezultat negativ (titru < 1:10). Nu exclude NMOSD:

• o parte dintre pacienți sunt seronegativi;
• anticorpii pot scădea sub limita de detecție în timpul tratamentului puseului (metilprednisolon intravenos, plasmafereză) sau sub tratament imunosupresor.

Dacă suspiciunea clinică persistă, se recomandă repetarea testului la 3–6 luni. Pentru diagnosticul NMOSD fără anticorpi anti-AQP4, criteriile internaționale cer condiții clinice și imagistice mai stricte.

Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu tabloul clinic, RMN-ul cerebral și medular și examenul lichidului cefalorahidian, inclusiv benzile oligoclonale.

Limite și interferențe

• Tratamentul imunosupresor poate scădea titrul anticorpilor până la negativare. Proba ideală se recoltează înaintea tratamentului.
• Rezultatele seronegative nu exclud boala.
• Diferențele între metode. Sensibilitatea diferă între metode (test celular, test pe țesut, ELISA). Testele celulare sunt considerate cele mai performante.
• Determinarea în LCR. În situații particulare se poate face și în lichidul cefalorahidian, dar serul rămâne proba de primă intenție.

Bibliografie

1. Takahashi T, Fujihara K, Nakashima I, et al. Anti-aquaporin-4 antibody is involved in the pathogenesis of NMO: a study on antibody titre. Brain. 2007;130(5):1235–1243. doi: 10.1093/brain/awm062
2. Wingerchuk DM, Banwell B, Bennett JL, et al. International consensus diagnostic criteria for neuromyelitis optica spectrum disorders. Neurology. 2015;85(2):177–189. doi: 10.1212/WNL.0000000000001729
3. Mayo Clinic Laboratories. Neuromyelitis Optica (NMO)/Aquaporin-4-IgG Fluorescence-Activated Cell Sorting (FACS) Assay, Serum (NMOFS). Test Catalog [online]. Accesat la 24.10.2026.
4. Kang ES, Min JH, Lee KH, Kim BJ. Clinical usefulness of cell-based indirect immunofluorescence assay for the detection of aquaporin-4 antibodies in neuromyelitis optica spectrum disorder. Ann Lab Med. 2012;32(5):331–338.