Imunoglobulina E totală (IgE) Ce este IgE totală Imunoglobulinele E (IgE) sunt anticorpi care se leagă prin fragmentul…
Biochimie
Mioglobina serica
Despre analiza
Mioglobină serică
Ce este mioglobina serică
Mioglobina este o hemoproteină mică (circa 17 kDa) prezentă în citoplasma fibrelor musculare striate: mușchii scheletici și miocardul. Prin gruparea hem, care conține fier, leagă reversibil oxigenul și îl depozitează în mușchi, punându-l la dispoziție în timpul efortului. Are o afinitate pentru oxigen mai mare decât hemoglobina, astfel încât preia oxigenul din sânge la nivel tisular. Poate lega și alte molecule mici (monoxid de carbon, oxid nitric).
Concentrația serică a mioglobinei reflectă echilibrul dintre eliberarea ei din mușchi și eliminarea renală.
Cum ajunge mioglobina în sânge. Leziunea celulei musculare perturbă funcționarea canalelor ionice și crește calciul liber intracelular. Acesta activează enzime dependente de calciu (proteaze, fosfolipaze) care distrug membrana celulară și permit eliberarea conținutului intracelular: mioglobină, creatinkinază, potasiu, fosfor, acid uric.
De ce contează pentru rinichi. Fiind o moleculă mică, mioglobina este filtrată ușor la nivel glomerular și eliminată rapid prin urină. În cantități mari, ea interacționează cu proteina Tamm-Horsfall și precipită în tubii renali, mai ales în urina acidă, producând obstrucție tubulară. În plus, fierul hemic generează radicali liberi care lezează epiteliul tubular. Ambele mecanisme pot duce la injurie renală acută.
Cinetica. După o leziune musculară, mioglobina serică crește în 1–3 ore, atinge maximul la 6–12 ore și revine la normal în 24–36 de ore, prin eliminare renală rapidă. Este, deci, un marker precoce, dar cu fereastră scurtă de detecție. Creatinkinaza (CK) crește mai lent, dar rămâne crescută câteva zile.
Mioglobina și infarctul miocardic. Mioglobina a fost folosită ca marker precoce de necroză miocardică, deoarece crește mai rapid decât alți markeri. Nu este însă specifică pentru miocard: crește la fel în orice leziune a mușchiului scheletic. Ghidurile actuale recomandă troponina înalt sensibilă ca unic marker pentru diagnosticul infarctului miocardic. Mioglobina nu mai are rol în acest diagnostic.
Cauze de creștere:
- rabdomioliză de orice cauză: traumatisme, sindrom de strivire, imobilizare prelungită, efort fizic intens, convulsii, șoc termic, arsuri, electrocutare
- medicamente și toxice: statine (mai ales în asociere cu fibrați), alcool, cocaină, amfetamine
- miopatii inflamatorii (polimiozită, dermatomiozită) și distrofii musculare
- miopatii metabolice ereditare (boala McArdle, deficit de carnitin-palmitoil-transferază II)
- infecții virale, sepsis
- injecții intramusculare, intervenții chirurgicale, resuscitare cardiorespiratorie, defibrilare
- insuficiență renală, prin scăderea eliminării
- infarct miocardic, miocardită, șoc
Indicații
- Suspiciune de rabdomioliză: dureri musculare, slăbiciune musculară, urină închisă la culoare, după traumatisme, efort intens, imobilizare prelungită, convulsii sau intoxicații
- Evaluarea leziunilor musculare în politraumatisme și sindrom de strivire
- Evaluarea precoce a extinderii leziunii musculare, înainte de creșterea maximă a CK
- Monitorizarea evoluției unei rabdomiolize, împreună cu CK și funcția renală
- Suspiciune de miopatie inflamatorie sau metabolică
- Evaluarea leziunii musculare după efort fizic intens, la sportivi
Mioglobina nu se folosește pentru diagnosticul infarctului miocardic.
Recoltare
| Condiții de recoltare | Nu necesită condiții speciale. Recoltarea se poate face à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese). Se recomandă întreruperea suplimentelor cu biotină cu cel puțin 72 de ore înainte de recoltare. Se comunică laboratorului momentul traumatismului, al efortului sau al expunerii, precum și eventualele injecții intramusculare recente. |
| Tip probă | Ser |
| Material biologic | Sânge venos recoltat pe eprubetă vidată de 5 mL, cu gel separator (capac roșu-galben) |
| Procesare după recoltare | Centrifugare și separarea serului. Volum minim: 1 mL ser. |
| Proba este stabilă | 3 zile la 2–8 °C, 1 lună la −20 °C |
| Motive respingere probă | Ser intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian |
Valori de referință
| Categorie | Valoare |
|---|---|
| Femei | < 106 ng/mL |
| Bărbați | < 155 ng/mL |
Interpretarea rezultatelor
Valoare normală. Face improbabilă o leziune musculară semnificativă în ultimele ore. Nu exclude o rabdomioliză mai veche de 24–36 de ore, când mioglobina s-a normalizat deja, dar CK rămâne crescută.
Valoare crescută. Indică eliberarea de mioglobină din mușchi. Nu precizează sursa (mușchi scheletic sau miocard) și nu indică singură cauza. Creșteri extreme apar în rabdomioliză.
Rezultatul se interpretează împreună cu:
- creatinkinaza serică (CK), markerul principal al rabdomiolizei. Valori de peste 5 ori limita superioară a normalului susțin diagnosticul, iar riscul de injurie renală crește semnificativ peste 5.000 U/L.
- creatinina serică, ureea și rata de filtrare glomerulară
- potasiu, calciu, fosfor (în rabdomioliză apar hiperkaliemie, hiperfosfatemie și hipocalcemie), acid uric
- TGO, TGP, LDH, frecvent crescute
- mioglobina urinară și sumarul de urină cu sediment
- troponina înalt sensibilă, dacă se suspectează și o afectare miocardică
Risc renal. Rabdomioliza cu valori mari de mioglobină necesită hidratare intravenoasă precoce și abundentă și monitorizarea funcției renale și a electroliților, la indicația medicului.
Valori persistent crescute pot apărea în insuficiența renală, prin eliminare redusă, sau în miopatiile cronice.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.