Imunoglobulina E totală (IgE) Ce este IgE totală Imunoglobulinele E (IgE) sunt anticorpi care se leagă prin fragmentul…
Hormoni
LH (hormon luteinizant)
Despre analiza
LH (hormon luteinizant)
Ce este LH-ul
Hormonul luteinizant (LH) este o glicoproteină alcătuită din două subunități. Subunitatea alfa este comună cu cea a FSH, hCG și TSH, în timp ce subunitatea beta este specifică și îi conferă activitatea biologică proprie.
Împreună cu FSH (hormonul foliculostimulant), LH face parte din familia gonadotropilor. Ambii sunt produși de celulele gonadotrope ale hipofizei anterioare, iar secreția lor este pulsatilă, controlată de eliberarea intermitentă de GnRH (gonadotropin releasing hormone) la nivelul hipotalamusului și modulată prin mecanisme de feedback pozitiv și negativ exercitate de hormonii steroizi gonadali.
La femeie, LH acționează asupra celulelor tecale ale foliculului ovarian, unde stimulează producția de androgeni pe care FSH îi transformă în estradiol. Vârful de LH de la mijlocul ciclului menstrual declanșează ovulația și formarea corpului galben, a cărui principală secreție este progesteronul; LH susține apoi funcția corpului galben în faza luteală.
La bărbat, LH stimulează celulele Leydig din țesutul interstițial testicular să producă testosteron, motiv pentru care este cunoscut și sub denumirea de hormon stimulator al celulelor interstițiale (ICSH). Testosteronul astfel produs este indispensabil pentru spermatogeneză și pentru caracterele sexuale secundare.
Determinarea LH se interpretează întotdeauna împreună cu FSH și cu hormonii steroizi gonadali — estradiol la femeie, testosteron la bărbat — deoarece raportul dintre ei permite localizarea leziunii: la nivelul gonadei sau la nivelul axului hipotalamo-hipofizar.
Indicații
La femei:
- evaluarea disfuncțiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadal, în principal pentru diagnosticul diferențial dintre insuficiența ovariană primară și deficitul de stimulare de origine centrală;
- clarificarea cauzelor de amenoree primară sau secundară;
- sindromul ovarelor polichistice;
- diagnosticul și tratamentul infertilității, inclusiv identificarea momentului ovulator;
- monitorizarea stimulării ovariene în cadrul tehnicilor de reproducere asistată;
- confirmarea instalării menopauzei;
- boli congenitale cu anomalii cromozomiale, de exemplu sindromul Turner;
- pubertate precoce sau pubertate întârziată;
- secreție ectopică de LH în cadrul unui neoplasm.
La bărbați:
- evaluarea disfuncțiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadal, în principal pentru diagnosticul diferențial dintre insuficiența testiculară primară și deficitul de stimulare de origine centrală;
- investigarea infertilității masculine și a oligo- sau azoospermiei;
- investigarea hipogonadismului, a disfuncției erectile cu testosteron scăzut și a ginecomastiei;
- pubertate precoce sau întârziată;
- suspiciunea de sindrom Klinefelter;
- secreție ectopică de LH în cadrul unui neoplasm.
Recoltare
| Condiții de recoltare | à jeun (pe nemâncate). La femeile cu ciclu menstrual păstrat, recoltarea pentru valoarea bazală se face în zilele 3–5 ale ciclului, dacă medicul nu indică altfel. |
| Tip probă | Sânge venos. |
| Recipient de recoltare | Eprubetă vidată de 5 mL, cu gel separator (capac roșu-galben). Se acceptă și plasma recoltată pe EDTA sau pe litiu-heparină. |
| Material biologic | Minimum 0,5 mL ser. |
| Procesare după recoltare | Se separă serul prin centrifugare — vezi caseta de mai jos. |
| Proba este stabilă | 8 ore la temperatura camerei; 7 zile la 2–8 °C; 6 luni la −20 °C. |
| Motive respingere probă | Specimen intens hemolizat; probă decongelată repetat; probă cu fibrină sau particule în suspensie. |
Pacientele trebuie să menționeze pe cererea de analize data ultimei menstruații, respectiv trimestrul de sarcină.
Important — procesare după recoltare
- Proba nu se păstrează mai mult de 8 ore la temperatura camerei; dacă analiza nu se efectuează în acest interval, serul se separă și se refrigerează la 2–8 °C.
- Pentru păstrare peste 48 de ore, proba se congelează la −20 °C sau mai jos.
- Congelarea se face o singură dată; după decongelare, proba se omogenizează bine înainte de lucru.
Metodă
Imunochimică cu detecție prin chemiluminescență directă (test sandwich cu doi anticorpi monoclonali anti-LH, specifici pentru subunitatea beta a moleculei intacte).
Valori de referință
Valorile sunt dependente de sex, vârstă și, la femeie, de faza ciclului menstrual. Rezultatele se exprimă în mUI/mL, echivalent cu UI/L.
Femei:
| Situație | Interval (mUI/mL) |
|---|---|
| Faza foliculară | 1,9–12,5 |
| Vârf ovulator | 8,7–76,3 |
| Faza luteală | 0,5–16,9 |
| Sarcină | < 0,1–1,5 |
| Postmenopauză | 7,9–53,8 |
Bărbați:
| Vârstă | Interval (mUI/mL) |
|---|---|
| 20–70 ani | 1,5–9,3 |
| peste 70 ani | 3,1–34,6 |
Copii și adolescenți, pe grupe de vârstă:
| Vârstă | Băieți (mUI/mL) | Fete (mUI/mL) |
|---|---|---|
| 2–3 ani | < 0,07 | < 0,07 |
| 4–9 ani | < 0,07–0,4 | < 0,07–0,2 |
| 10–12 ani | < 0,07–2,9 | < 0,07–11,8 |
| 13–21 ani | 1,0–7,1 | 1,0–52,2 |
Copii și adolescenți, pe stadii Tanner:
| Stadiu Tanner | Băieți (mUI/mL) | Fete (mUI/mL) |
|---|---|---|
| 1 | < 0,07–0,9 | < 0,07–4,9 |
| 2 | < 0,07–2,4 | < 0,07–9,6 |
| 3 | 0,4–5,0 | 0,6–15,9 |
| 4 | 1,1–6,6 | 0,9–32,8 |
| 5 | 1,1–8,4 | 0,6–69,9 |
Interval de măsurare: 0,07–200,00 mUI/mL. Valorile care depășesc limita superioară se retestează după diluție.
Limita de detecție: 1,44 mUI/mL; sensibilitatea analitică 0,06 mUI/mL.
Transformarea unităților de măsură: 1 mUI/mL = 1 UI/L.
Interpretarea rezultatelor
Interpretarea se face obligatoriu împreună cu FSH și cu steroizii gonadali.
LH crescut, împreună cu FSH crescut — hipogonadism hipergonadotrop (insuficiență gonadică primară):
- menopauză fiziologică sau insuficiență ovariană prematură;
- sindrom Turner și alte disgenezii gonadale;
- sindrom Klinefelter;
- castrare chirurgicală, radioterapie, chimioterapie;
- orhită post-parotidită epidemică, criptorhidie, traumatism testicular;
- sindrom de rezistență la androgeni.
LH scăzut, împreună cu FSH scăzut — hipogonadism hipogonadotrop (afectare hipotalamo-hipofizară):
- tumori hipofizare, inclusiv adenoame secretante de prolactină;
- hipopituitarism de orice cauză, sindrom Sheehan, hipofizită;
- amenoree hipotalamică funcțională: efort fizic intens, scădere ponderală importantă, stres;
- hiperprolactinemie;
- sindrom Kallmann și alte forme de hipogonadism congenital;
- tratament cu analogi de GnRH în administrare continuă, corticoterapie, opioide, steroizi anabolizanți.
Raportul LH/FSH crescut, de regulă peste 2, împreună cu semne clinice și ecografice sugestive, susține sindromul ovarelor polichistice. Raportul are valoare orientativă și nu este criteriu de diagnostic în sine.
Vârful ovulator — valorile de tip ovulator apar cu 24–36 de ore înaintea ovulației și sunt folosite pentru stabilirea momentului fertil și pentru programarea procedurilor de reproducere asistată.
La copil: valorile bazale detectabile și, mai ales, un răspuns amplu la testul de stimulare cu GnRH susțin pubertatea precoce centrală, în timp ce valorile nedetectabile, cu semne de pubertate prezente, orientează spre o pubertate precoce periferică, de cauză gonadică sau suprarenală.
Limite și interferențe
- Secreția de LH este pulsatilă, cu variații importante în cursul zilei și în funcție de faza ciclului menstrual. Interpretarea unei singure determinări este dificilă; pentru reducerea efectului secreției pulsatile se poate recurge la amestecarea în părți egale a trei probe recoltate la interval de 15–30 de minute.
- Rezultatul nu este interpretabil la o femeie fără precizarea datei ultimei menstruații.
- Administrarea de GnRH, citrat de clomifen, gonadotropină menopauzală umană, estrogeni sau testosteron modifică valorile endogene ale LH.
- Anticorpii heterofili prezenți în serul unor pacienți pot determina rezultate fals crescute sau fals scăzute. Metoda este concepută să minimizeze această interferență, dar un rezultat discordant cu tabloul clinic trebuie reconfirmat.
- Hemoglobina până la 500 mg/dL și bilirubina până la 20 mg/dL nu produc o deviere mai mare de 10%; hemoliza intensă rămâne totuși motiv de respingere.
- Nu există reactivitate încrucișată semnificativă cu TSH, FSH, hCG, beta-hCG, prolactină și hormonul de creștere, la concentrațiile testate.
- Valorile obținute prin metode diferite nu sunt comparabile; monitorizarea unei paciente se face în același laborator.
Medicamente care determină creșteri: acid valproic, bromocriptină, clomifen, hidrocortizon, naloxonă, spironolactonă.
Medicamente care determină scăderi: digoxin, analogi de GnRH în administrare continuă, megestrol, noretindronă, contraceptive orale, progesteron, fenitoină, fenotiazine, pravastatină, stanozolol.
Medicamente cu efect variabil: estrogenii, în funcție de doză și de durata administrării — dozele mari scad LH, dozele mici îl cresc, iar efectul durează câteva zile; ketoconazol, finasteridă, tamoxifen.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.