Anticorpi anti lactoferina

Anticorpi anti-lactoferină

Ce sunt anticorpii anti-lactoferină

Lactoferina este o glicoproteină din familia transferinelor, capabilă să lege fierul cu afinitate foarte mare. Se găsește în granulele secundare, specifice, ale neutrofilelor, precum și în laptele matern, lacrimi, salivă și secrețiile mucoaselor. Are rol antimicrobian — prin sechestrarea fierului necesar bacteriilor și prin acțiunea directă a fragmentelor sale asupra membranei bacteriene — și un rol imunomodulator în răspunsul inflamator.

Anticorpii anti-lactoferină fac parte din familia anticorpilor anticitoplasmă neutrofilică (ANCA). Spre deosebire de anticorpii anti-mieloperoxidază și anti-proteinază 3, care sunt antigenele majore ale ANCA și marcheri ai vasculitelor de vase mici, lactoferina este un antigen minor. Anticorpii îndreptați împotriva ei produc, la imunofluorescența pe neutrofile, un aspect de tip ANCA perinuclear atipic, frecvent întâlnit în afecțiuni care nu sunt vasculite.

Principalele afecțiuni asociate cu prezența anticorpilor anti-lactoferină sunt bolile inflamatorii intestinale — în special colita ulcerativă — colangita sclerozantă primitivă, hepatita autoimună de tip 1 și unele boli reumatologice: poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic și sindromul Felty. Anticorpii apar, de asemenea, în sindroamele ANCA induse de medicamente, cum sunt propiltiouracilul și hidralazina, de regulă alături de anticorpi față de alte antigene neutrofilice, precum și în unele infecții cronice.

Analiza se folosește, în principal, pentru precizarea antigenului țintă atunci când imunofluorescența evidențiază un aspect ANCA perinuclear, iar anticorpii anti-mieloperoxidază sunt negativi.

Atenție la confuzie: anticorpii anti-lactoferină din ser nu trebuie confundați cu lactoferina fecală, o analiză complet diferită, care măsoară proteina eliberată de neutrofile în lumenul intestinal și servește ca marker al inflamației intestinale.

Indicații

• precizarea antigenului țintă la pacienții cu ANCA de tip perinuclear sau atipic și anticorpi anti-mieloperoxidază negativi;
• evaluarea complementară a pacienților cu colită ulcerativă sau cu suspiciune de boală inflamatorie intestinală;
• suspiciunea de colangită sclerozantă primitivă sau de hepatită autoimună;
• evaluarea pacienților cu poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic sau sindrom Felty cu ANCA pozitivi;
• suspiciunea de sindrom ANCA indus de medicamente, la pacienți tratați cu propiltiouracil, hidralazină, minociclină sau alte medicamente implicate.

Recoltare

Metodă

Imunofluorescență indirectă.

Valori de referință

Negativ.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat negativ nu exclude o boală inflamatorie intestinală, o colangită sclerozantă primitivă sau o hepatită autoimună; anticorpii sunt prezenți doar la o parte dintre acești pacienți.

Rezultat pozitiv indică prezența unui ANCA îndreptat împotriva lactoferinei. Semnificația depinde de context:

• la un pacient cu simptome digestive, susține o colită ulcerativă și orientează diferențierea față de boala Crohn, în care acești anticorpi sunt mai rari;
• la un pacient cu colestază, în special cu boală inflamatorie intestinală asociată, ridică suspiciunea de colangită sclerozantă primitivă;
• la un pacient cu hepatită cronică de cauză neprecizată, susține, alături de ceilalți markeri, o hepatită autoimună;
• la un pacient cu boală reumatologică cunoscută, reflectă activarea imună de fond și nu are, de regulă, semnificație suplimentară;
• la un pacient sub tratament cu propiltiouracil, hidralazină sau alte medicamente implicate, în special dacă sunt prezenți concomitent anticorpi față de mai multe antigene neutrofilice, ridică suspiciunea de sindrom ANCA indus medicamentos.

Anticorpii anti-lactoferină nu sunt marcheri ai vasculitelor ANCA-asociate. Un rezultat pozitiv, cu anticorpi anti-mieloperoxidază și anti-proteinază 3 negativi, nu susține diagnosticul de granulomatoză cu poliangeită, poliangeită microscopică sau granulomatoză eozinofilică cu poliangeită.

Limite și interferențe

• Specificitatea este redusă: anticorpii apar într-un spectru larg de afecțiuni autoimune, inflamatorii, infecțioase și medicamentoase.
• Rezultatul nu stabilește un diagnostic și nu se folosește izolat; se interpretează împreună cu tabloul clinic și cu ceilalți markeri serologici.
• Titrul anticorpilor nu se corelează în mod constant cu activitatea bolii și nu se folosește pentru monitorizare.
• Analiza nu înlocuiește determinarea anticorpilor anti-mieloperoxidază și anti-proteinază 3, obligatorie în suspiciunea de vasculită.
• Analiza nu este echivalentă cu lactoferina fecală, marker al inflamației intestinale.
• Metodele de detecție nu sunt standardizate, iar rezultatele obținute în laboratoare diferite nu sunt comparabile.
• Hemoliza, lipemia și contaminarea bacteriană interferează cu determinarea.