Informații generale

Dermatofiții produc infecții localizate la nivelul structurilor superficiale ale organismului: epiderm și fanere (păr, unghii). Deși sunt frecvent considerate afecțiuni banale, morbiditatea ridicată și consecințele locale și psihologice pot fi importante pentru pacient.

Agenții etiologici aparțin genurilor Epidermophyton, Microsporum și Trichophyton. În funcție de origine, dermatofiții se clasifică în:

• specii antropofile — transmitere directă interumană sau indirectă, prin lenjerie și obiecte contaminate;
• specii zoofile — transmitere prin contact cu animale infectate;
• specii telurice — transmitere prin contactul solului cu leziuni cutanate.

Dermatofiții prezintă două caractere cu impact direct asupra identificării în laboratorul clinic:

• utilizează keratina ca sursă de azot, ceea ce explică tropismul pentru epiderm, păr și unghii; de regulă nu penetrează țesutul subcutanat;
• prezintă morfologie particulară: hife în formă de candelabru sau de coarne de cerb, uneori spiralate, și macroconidii caracteristice, distincte de ale altor fungi.

Tropismul tisular diferă între genuri: Trichophyton invadează părul, epidermul și unghiile; Microsporum — părul și epidermul; Epidermophyton — epidermul și unghiile.

Speciile cel mai frecvent izolate din probe clinice, în ordinea frecvenței: Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes, Epidermophyton floccosum, Trichophyton tonsurans, Microsporum canis, Trichophyton verrucosum.

Manifestări clinice

Micozele cutanate sunt cele mai frecvente infecții fungice umane, desemnate prin termenul latin tinea. Macroscopic, leziunea are aspect inelar, marginea reprezentând zona de infecție activă, progresivă, în timp ce vindecarea se produce central.

Denumirea precizează regiunea afectată: tinea corporis (corp), tinea cruris (regiune inghinală), tinea capitis (scalp, păr), tinea barbae (barbă), tinea unguium (unghii).

Recomandări pentru determinare

Tratamentul dermatomicozelor este de lungă durată, costisitor și cu potențial toxic, motiv pentru care diagnosticul trebuie confirmat prin examen micologic înaintea inițierii terapiei.

Confirmarea este obligatorie și pentru că numeroase afecțiuni generează leziuni dermatologice similare:

• psoriazis
• eczeme (vulgară, atopică, de contact)
• intertrigo de diverse etiologii
• onicodistrofii din psoriazis, insuficiență venoasă cronică a membrelor inferioare, genodermatoze
• streptococia scuamoasă a scalpului

Metode de diagnostic

• examen microscopic direct al produsului recoltat
• cultură dermatofiți

Recoltarea probelor

Recoltarea se efectuează înainte de toaleta locală și înainte de orice terapie antifungică (topică sau sistemică), fără aplicarea prealabilă de creme sau uleiuri. Dacă pacientul a urmat tratament antifungic, se recomandă un interval de repaus terapeutic de 15–21 de zile până la recoltare.

Fire de păr — se colectează minimum 10 fire afectate; se secționează porțiunile modificate (de exemplu cele cu noduli atașați). Proba se colectează în recipient steril, cu gura largă și capac etanș. Stabilitate: 48 h la temperatura camerei.

Fragmente unghiale — se recoltează cu o foarfecă curățată și dezinfectată fragmente cât mai subțiri (milimetrice) din unghia afectată. Când este prezent, se colectează și depozitul subunghial. Proba se colectează în recipient steril, cu gura largă și capac etanș. Stabilitate: 48 h la temperatura camerei.

Atenție! Este contraindicată smulgerea unghiei în întregime de pe patul unghial și trimiterea acesteia la laborator. Astfel de probe sunt necorespunzătoare și nu vor fi procesate.

Pentru aceste produse patologice nu se utilizează recipient cu mediu de transport.

La predarea probei în recepție, pacienții vor menționa istoricul unor eventuale călătorii în zone endemice pentru anumite infecții fungice.

Examenul microscopic

Microscopia directă examinează scuamele sau firele de păr în preparat umed, montat între lamă și lamelă cu soluție KOH 20%. Preparatul se lasă în repaus aproximativ 30 de minute pentru dilacerare. Pentru clarificarea prelevatelor unghiale se utilizează soluție KOH mai concentrată (25%). Examinarea începe cu obiectivul mic, urmată de obiectivul mare pentru detalii morfologice.

Se urmăresc:

• scuamele — prezența fragmentelor de hife hialine septate, ramificate, și a artroconidiilor;
• firele de păr — tipul de invazie, ectotrix sau endotrix; dimensiunea artroconidiilor orientează diagnosticul.

Examinarea cu lampa Wood. Părul infectat cu anumiți dermatofiți dezvoltă fluorescență verde intensă la UV trecut prin filtrul Wood, vizibilă doar în cameră obscură. Fenomenul este limitat la câteva specii capabile să invadeze părul (M. audouinii, M. ferrugineum, M. canis) și apare exclusiv la nivelul porțiunilor complet invadate ale tijei. În infecțiile recente, porțiunea fluorescentă poate să nu fi depășit încă foliculul. Din acest motiv, eliberarea unui rezultat negativ pe baza examinării în fluorescență este incorectă.

Izolarea în cultură pură

Perii parazitați, scuamele și materialul unghial se fragmentează, apoi se inoculează pe suprafața mediilor în cel puțin patru puncte și în două tuburi, pentru a crește probabilitatea obținerii unei culturi pozitive.

Medii utilizate:

• două medii lichide de îmbogățire: Sabouraud lichid și BHI
• două medii solide: Sabouraud cu cloramfenicol + gentamicină și Mycosel agar

Incubare: 30°C, timp de 30 de zile, înainte de a considera cultura negativă. Majoritatea dermatofiților se dezvoltă după 7–14 zile.

Culturile pozitive necesită efectuarea de subculturi, care cresc mai rapid, oferă coloniei spațiu suficient de dezvoltare și permit aprecierea aspectului macroscopic avers/revers, necesar identificării finale.

Diagnosticul micologic rezultă din corelarea a trei elemente: timpul necesar dezvoltării coloniei, aspectul macroscopic al culturii și morfologia microscopică a organelor de fructificare.

Comunicarea rezultatelor

Examenul micologic complet presupune corelarea rezultatului microscopiei directe cu cel al culturii.

Examenul microscopic direct poate fi negativ în prezența unei culturi pozitive, întrucât mediul de cultură favorizează dezvoltarea dermatofiților.

Culturile se urmăresc timp de 30 de zile înainte de comunicarea unui rezultat negativ. În cazul unui rezultat pozitiv se precizează genul căruia îi aparține dermatofitul izolat.

Bibliografie

1. Forbes BA, Sahm DF, Weissfeld AS. Mycology. În: Bailey and Scott's Diagnostic Microbiology. Mosby, ed. a 12-a, 2007; 50:629-716.
2. Buiuc D. Identificarea fungilor. În: Buiuc D, Neguț M. Tratat de Microbiologie Clinică. Ed. Medicală, ed. I, 1999; 319-337.
3. Cristea V. Fungii dermatofiți – implicații în patologie. Revista Stetoscop, 2008; 80.