Colinesteraza serică (pseudocolinesteraza)

Ce este colinesteraza serică

Colinesteraza serică este o enzimă din sânge, cunoscută și sub numele de pseudocolinesterază, butirilcolinesterază sau colinesterază II. Este produsă în principal de ficat și se găsește și în pancreas, inimă și substanța albă a creierului. Rolul ei natural în organism nu este pe deplin cunoscut.

Nu trebuie confundată cu acetilcolinesteraza din hematii (colinesteraza „adevărată” sau colinesteraza I). Aceasta este enzima care oprește transmiterea impulsului nervos la nivelul mușchilor și al sistemului nervos.

Dozarea colinesterazei serice are trei utilizări practice.

1. Intoxicația cu insecticide. Insecticidele organofosforice și carbamații blochează ambele colinesteraze. O scădere marcată a colinesterazei serice susține o intoxicație cu aceste substanțe. Diagnosticul intoxicației este însă în primul rând clinic. Tratamentul de urgență nu așteaptă rezultatul analizei.

2. Riscul la anestezie. Colinesteraza serică descompune unele medicamente folosite în anestezie, mai ales relaxantul muscular succinilcolina (suxametoniu), dar și mivacuriul și unele anestezice locale de tip ester. Unele persoane moștenesc forme atipice ale enzimei, mai puțin active (gena BCHE). Starea se numește deficit de pseudocolinesterază.

• Efectul normal: după o singură doză de succinilcolină, mușchii își revin în aproximativ 5 minute.
• Efectul la persoanele cu deficit: paralizia musculară și oprirea respirației spontane (apneea) pot dura câteva ore, uneori până la 8 ore, iar pacientul trebuie ventilat artificial.
• Doza: la pacienții cu activitate scăzută a enzimei, pentru blocajul neuromuscular sunt suficiente doze foarte mici de succinilcolină (0,04–0,06 mg/kg corp).
• Moștenirea: deficitul este moștenit și mai frecvent la persoanele de origine europeană.

3. Funcția ficatului. Pentru că enzima este produsă de ficat, scăderea ei reflectă o capacitate redusă a ficatului de a produce proteine, de exemplu în hepatita cronică sau ciroză.

Indicații

• Suspiciune de intoxicație cu insecticide organofosforice sau carbamați, și monitorizarea persoanelor expuse profesional (agricultori, lucrători din industria pesticidelor).
• Înainte de o anestezie generală, la persoanele care au avut o reacție prelungită la anestezie sau au rude cu astfel de reacții.
• După un episod de apnee prelungită în urma anesteziei, pentru confirmarea deficitului.
• Evaluarea funcției ficatului, alături de alte analize hepatice.

Pregătirea pacientului

• Alimentație: recoltarea se poate face à jeun (pe nemâncate) sau după masă.
• Medicamente: anticoncepționalele orale, tratamentele hormonale și alte medicamente pot scădea activitatea enzimei. Ele se comunică medicului sau laboratorului.

Recoltare

Important: la suspiciunea de intoxicație cu insecticide organofosforice, tubul se pune imediat pe gheață și se transportă la laborator, unde serul se separă și se lucrează imediat sau se congelează.

Metodă

Metodă spectrofotometrică (colorimetrică).

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură: U/L × 0,0167 = µkat/L.

Limita de detecție: 100 U/L (1,67 µkat/L).

Interpretarea rezultatelor

Valorile scăzute apar în:

• intoxicația cu insecticide organofosforice sau carbamați. Scăderea este de obicei marcată;
• boli ale ficatului: hepatită cronică, ciroză;
• infarctul miocardic și infecțiile acute;
• formele atipice moștenite ale enzimei (deficitul de pseudocolinesterază);
• sarcina și tratamentul cu anticoncepționale orale, în mai mică măsură.

Efectele asupra anesteziei apar de obicei abia când activitatea enzimei scade sub aproximativ 75% din normal. O valoare scăzută la o persoană sănătoasă, fără expunere la insecticide și fără boală hepatică, poate sugera o formă moștenită. În acest caz, medicul poate recomanda teste suplimentare (fenotipul enzimei, testul genetic) și informarea rudelor, care pot avea același risc la anestezie.

Valorile crescute apar:

• în perioada de vindecare a unei hepatite acute;
• în sindromul nefrotic, prin creșterea producției de proteine în ficat;
• în hiperlipemia de tip IV;
• în diabet.

Limite și interferențe

Intoxicația cu insecticide: rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu simptomele. Diagnosticul se pune clinic, iar tratamentul nu se amână în așteptarea analizei.

Medicamente care scad activitatea enzimei:

• hormoni: steroizi anabolizanți, estrogeni, anticoncepționale orale, glucocorticoizi, testosteron;
• inhibitori de colinesterază: neostigmină, fizostigmină, carbamați;
• relaxante musculare: pancuroniu, succinilcolină;
• citostatice: ciclofosfamidă;
• alte medicamente: cimetidină, ranitidină, litiu, fenelzină, fenotiazine, streptokinază;
• substanțe de contrast radiologic (de exemplu acidul iopanoic).

Hemoliza face proba neconformă.

Valoarea normală a enzimei nu exclude complet o formă atipică. Unele variante au activitate aproape normală, dar o sensibilitate redusă la medicamente. Diagnosticul precis cere teste suplimentare.