Cobalt in urina

Cobalt în urină

Ce este cobaltul

Cobaltul este un metal dur, folosit în:

• aliaje speciale;
• uneltele de tăiere și șlefuire (inclusiv „metalele dure” și prelucrarea diamantelor);
• coloranți pentru sticlă, ceramică și vopsele;
• proteze medicale, de exemplu protezele de șold și genunchi din aliaje cobalt-crom-molibden.

Cobaltul radioactiv (cobalt-60) este folosit în radioterapie și la sterilizarea echipamentelor.

Cobaltul în organism. Cobaltul face parte din structura vitaminei B12, dar la om nu a fost descris un deficit de cobalt. Sursa principală de expunere la doze mici este alimentația. Cobaltul pătrunde în organism prin ingestie și inhalare și se elimină în principal prin urină. De aceea, cobaltul urinar este analiza preferată pentru monitorizarea expunerii profesionale.

Expunerea excesivă la cobalt:

• Expunerea acută la doze mari poate produce edem pulmonar, reacții alergice, greață, vărsături, hemoragii și insuficiență renală.
• Inhalarea cronică a pulberilor de metale dure cu cobalt poate produce boala pulmonară a metalelor dure, astm și boală pulmonară interstițială.
• Contactul cu pielea poate duce la sensibilizare și dermatită de contact.
• Expunerea cronică poate afecta glanda tiroidă și sângele. Dozele mari pot afecta și inima.

Clasificarea cancerigenă. Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC, 2022) a clasificat cobaltul metalic și sărurile solubile de cobalt(II) ca probabil cancerigene pentru om (grupa 2A).

Ce arată analiza. Cobaltul urinar se acumulează pe parcursul zilei de lucru și nu se elimină complet până la schimbul următor. De aceea, rezultatul reflectă expunerea din ultimele zile. Rezultatul arată expunerea, dar nu poate prezice singur ce efecte asupra sănătății vor apărea.

Indicații

• monitorizarea expunerii profesionale la cobalt: producția și folosirea uneltelor din metale dure, aliaje, prelucrarea diamantelor, galvanizare, rafinare;
• evaluarea unei expuneri accidentale sau din mediu;
• monitorizarea purtătorilor de proteze articulare metalice cu cobalt, pentru evaluarea uzurii protezei. Analiza se poate face și împreună cu cobaltul în sânge și cromul în sânge.

Analiza nu se folosește pentru evaluarea statusului de vitamina B12.

Pregătirea pacientului

• Pentru monitorizarea expunerii profesionale, urina se recoltează la sfârșitul schimbului, în ultima zi a săptămânii de lucru (după 4–5 zile consecutive de expunere).
• Recoltarea se face după schimbarea hainelor de lucru și spălarea mâinilor, pentru a evita contaminarea probei cu praf de pe piele sau de pe haine.
• Dacă ați făcut o investigație imagistică cu substanță de contrast (pe bază de gadoliniu sau iod), recoltarea se face la cel puțin 96 de ore după aceasta.
• Urina din 24 de ore se colectează astfel (vezi ghidul despre cum se recoltează urina din 24 de ore):
  • la ora 7 dimineața urinați și aruncați această urină;
  • colectați toată urina până a doua zi la ora 7, inclusiv această ultimă urină.

Recoltare

Important: urina se colectează fără conservanți, în recipiente de plastic fără componente metalice.

Metodă

Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Valori de referință

Adulți (peste 18 ani):

• urina din 24 de ore: 0,2–3,5 µg/24 h;
• urina spontană: < 1,7 µg/g creatinină.

Transformarea unităților de măsură:

• µg/L × 17 = nmol/L;
• nmol/L × 0,059 = µg/L.

Interpretarea rezultatelor

Cobalt urinar crescut. O valoare de cel puțin 2,0 µg/g creatinină indică o expunere excesivă la cobalt.

Expunerea profesională. Indicele biologic de expunere (BEI) ACGIH pentru cobaltul urinar este de 15 µg/L, la sfârșitul schimbului, în ultima zi a săptămânii de lucru. Valoarea:

• se aplică cobaltului metalic și compușilor anorganici;
• nu protejează suficient lucrătorii expuși la pulberi de metale dure (cobalt cu carbură de wolfram), la care nivelurile trebuie menținute cât mai aproape de valorile de fond.

Interpretarea se face de medicul de medicina muncii.

Purtătorii de proteze articulare cu cobalt. Cobaltul urinar este de obicei crescut. Orientativ:

Un rezultat crescut, fără manifestări clinice care să-l susțină, nu indică singur uzura sau eșecul protezei. Evaluarea se face de medicul ortoped, împreună cu examenul clinic, imagistica și, la nevoie, cobaltul și cromul din sânge.

Limite și interferențe

• Contaminarea externă: fără recipiente curate, fără metal, și fără o recoltare atentă, rezultatele pot fi fals crescute.
• Conservanții (de exemplu, cei cu oxid de mercur) interferează cu analizele pentru metale. Dacă se cere și un examen de urină cu conservant, proba pentru cobalt se recoltează separat.
• Substanțele de contrast cu gadoliniu sau iod pot interfera cu analiza în primele 96 de ore după administrare.
• Fumatul crește ușor cobaltul urinar, dar diferența este nesemnificativă față de nivelurile din expunerea profesională.
• Urina spontană: rezultatul se raportează la creatinina urinară, pentru a corecta diferențele de diluție.

Bibliografie:

1. Agency for Toxic Substances and Disease Registry (ATSDR). ToxFAQs™ for Cobalt. Revizuit noiembrie 2024.
2. International Agency for Research on Cancer (IARC). IARC Monographs Volume 131 – Questions and Answers.Aprilie 2022.
3. Safe Work Australia. Health monitoring – Guide for cobalt.
4. Mayo Clinic Laboratories. Cobalt/Creatinine Ratio, Random, Urine (COBRU) – Test Catalog. Accesat octombrie 2026.
5. Labcorp. Cobalt, Urine – Test 071514. Accesat octombrie 2026.