Crom in sange

Crom în sânge

Ce este cromul

Cromul este un metal folosit pe scară largă în industrie, în special în:

• oțelul inoxidabil și alte aliaje;
• cromare (placarea metalelor);
• pigmenți și coloranți;
• tăbăcirea pielii;
• conservarea lemnului.

Este folosit și în aliajele unor proteze articulare metalice (de exemplu, aliajele cobalt-crom).

Cromul există în mai multe forme, cu efecte foarte diferite:

• Cromul trivalent (Cr³⁺) se găsește în mod natural în alimente și este forma din suplimentele alimentare. A fost considerat un nutrient esențial, implicat în acțiunea insulinei și în metabolismul glucozei, al grăsimilor și al proteinelor. Datele mai noi pun la îndoială acest rol: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA, 2014) a concluzionat că nu există dovezi convingătoare că cromul ar fi un nutrient esențial. Cromul trivalent este mult mai puțin toxic decât cel hexavalent.
• Cromul hexavalent (Cr⁶⁺) este forma importantă din punct de vedere toxicologic și apare mai ales din activitățile industriale. Compușii de crom hexavalent sunt clasificați drept cancerigeni pentru om: inhalarea lor provoacă cancer pulmonar la lucrătorii expuși.

Efectele expunerii la crom hexavalent:

• inhalarea irită mucoasa nazală, poate produce ulcerații nazale și simptome respiratorii (tuse, wheezing, astm);
• contactul cu pielea poate produce ulcerații cutanate și reacții alergice (dermatită de contact);
• ingestia unor cantități mari irită și ulcerează tubul digestiv.

Ce arată analiza. Nivelul cromului în sânge reflectă expunerea la crom. Un nivel peste intervalul de referință indică expunere, dar nu poate prezice singur ce efecte asupra sănătății vor apărea.

Indicații

• monitorizarea expunerii la crom: profesională (metalurgie, cromare, tăbăcărie, industria pigmenților), din mediu sau accidentală;
• monitorizarea pacienților cu proteze articulare metalice, în special proteze de șold metal-pe-metal, pentru evaluarea uzurii sau a coroziunii implantului; de obicei se dozează împreună cu cobaltul în sânge;
• suspiciunea de intoxicație cu compuși de crom;
• monitorizarea pacienților cu nutriție parenterală de lungă durată, care primesc preparate cu crom.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială.
• Dacă ați făcut o investigație imagistică cu substanță de contrast (pe bază de gadoliniu sau iod), recoltarea se face la cel puțin 96 de ore după aceasta. Substanța de contrast poate interfera cu analiza.
• Comunicați dacă aveți o proteză articulară metalică, dacă lucrați în contact cu cromul și dacă luați suplimente cu crom.

Recoltare

Important: proba se recoltează în tub dedicat analizelor de metale, care nu se deschide și nu se folosește pentru alte analize, pentru a evita contaminarea cu crom din mediu.

Metodă

Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Valori de referință

0,1–2,1 µg/L

Transformarea unităților de măsură:

• µg/L (ng/mL) × 19,2 = nmol/L;
• nmol/L × 0,052 = µg/L.

Interpretarea rezultatelor

Crom crescut în sânge. Indică expunere la crom. Nivelul nu poate prezice singur efectele asupra sănătății. Rezultatul se interpretează de medic, în funcție de:

• sursa expunerii (profesională, de mediu, proteză);
• simptome;
• celelalte investigații.

Pacienții cu proteze articulare metalice. Cromul din sânge este adesea crescut la acești pacienți. Pentru protezele de șold metal-pe-metal, agenția britanică pentru medicamente și dispozitive medicale (MHRA) folosește pragul de 7 µg/L (134,5 nmol/L) pentru crom sau cobalt, în sânge integral:

• o valoare de cel puțin 7 µg/L impune o urmărire mai atentă și investigații imagistice (RMN sau ecografie);
• valorile în creștere pot semnala riscul unei reacții a țesuturilor din jurul protezei;
• nu există un prag care să prezică singur evoluția sau să impună reintervenția. Imagistica are o greutate mai mare în decizie decât nivelul izolat al metalelor din sânge.

Un nivel crescut, fără manifestări clinice, nu indică singur uzura sau eșecul protezei.

Evaluarea expunerii profesionale. Monitorizarea biologică a expunerii profesionale la crom se face de obicei din urină, prin cromul urinar, raportat la creatinină. Momentul recoltării este stabilit de medicul de medicina muncii.

Cromul și metabolismul glucozei. Nu există metode validate pentru evaluarea statusului de crom al organismului și nici un deficit de crom definit clinic. Analiza nu se folosește pentru a diagnostica un „deficit de crom” sau pentru a decide suplimentarea în diabet.

Limite și interferențe

• Contaminarea externă: cromul este mult mai abundent în mediu (inclusiv în echipamentele de recoltare) decât în sânge. De aceea, se folosesc tuburi dedicate analizelor de metale, iar contaminarea poate crește fals rezultatul.
• Substanțele de contrast cu gadoliniu sau iod, în concentrații mari, pot interfera cu analiza în primele 96 de ore după administrare.
• Suplimentele cu crom pot crește nivelul cromului.
• Pentru expunerea profesională, proba recomandată este urina, nu sângele. Limitele biologice pentru expunerea profesională se aplică cromului urinar, nu cromului din sânge.

Bibliografie:

1. Agency for Toxic Substances and Disease Registry (ATSDR). ToxFAQs™ for Chromium. Revizuit septembrie 2016.
2. NIH Office of Dietary Supplements. Chromium – Fact Sheet for Health Professionals. Actualizat 2 iunie 2022.
3. Medicines and Healthcare products Regulatory Agency (MHRA). All metal-on-metal (MoM) hip replacements: updated advice for follow-up of patients. Medical Device Alert MDA/2017/018, 29 iunie 2017.
4. Mayo Clinic Laboratories. Chromium, Blood (CRWB) – Test Catalog. Accesat octombrie 2026.