Borrelia burgdorferi – serologie (anticorpi IgM și IgG)

Borrelia burgdorferi – serologie (anticorpi IgM și IgG)

Ce este boala Lyme

Boala Lyme (borrelioza Lyme) este o infecție multisistemică produsă de spirochete din complexul Borrelia burgdorferi sensu lato. Se transmite la om prin mușcătura de căpușă. În Europa, vectorul este căpușa Ixodes ricinus. Mai multe despre boală găsiți în articolul Borrelioza sau boala Lyme.

Speciile de Borrelia din Europa:

• B. afzelii, asociată mai ales cu manifestările cutanate;
• B. garinii, asociată mai ales cu manifestările neurologice;
• acestea două sunt speciile patogene principale în Europa;
• B. burgdorferi sensu stricto este prezentă în unele zone din Europa și poate produce complicații neurologice și articulare. Este singura specie patogenă din America de Nord;
• alte specii patogene identificate în Europa: B. bavariensis, B. spielmanii.

Cum se manifestă:

• Stadiul precoce localizat. Eritemul migrator este o pată roșie care se extinde treptat. Apare la locul mușcăturii, la 3–30 de zile după aceasta, la majoritatea pacienților. Mai rar apare limfocitomul borrelian, de obicei pe lobul urechii, mamelon sau scrot.
• Stadiul precoce diseminat apare la câteva săptămâni până la câteva luni de la infecție:
  • neuroborrelioza este principala complicație, la aproximativ 10% dintre cazuri. Se manifestă prin paralizie facială, meningită limfocitară sau radiculonevrită. De obicei apare în 6–12 săptămâni de la infecție;
  • mai rar apar cardita Lyme (tulburări de ritm și de conducere) și eritemele migratoare multiple.
• Stadiul tardiv:
  • artrita Lyme, care afectează de obicei o articulație mare, cel mai frecvent genunchiul;
  • acrodermatita cronică atrofiantă, o infecție persistentă a pielii, de obicei la nivelul membrelor. Poate duce la subțierea pielii și la neuropatie.

De ce este dificil diagnosticul. Simptomele bolii Lyme se suprapun cu ale multor alte boli. Diagnosticul clinic este greu, mai ales când pacientul nu își amintește mușcătura de căpușă sau eritemul migrator. Din acest motiv, anticorpii specificisunt un instrument important pentru diagnostic, în afara eritemului migrator.

Răspunsul imun:

• anticorpii apar după câteva săptămâni, de obicei în 4–8 săptămâni de la infecție;
• anticorpii IgM apar primii și sunt utili pentru infecția recentă;
• anticorpii IgG apar ulterior și persistă luni sau ani, chiar după vindecare.

Indicații

• Suspiciunea de boală Lyme, la pacienții cu manifestări compatibile, după o posibilă expunere la căpușe:
  • leziuni cutanate atipice;
  • paralizie facială;
  • meningită;
  • radiculonevrită;
  • tulburări de conducere cardiacă;
  • artrită a unei articulații mari.
• Suspiciunea de neuroborrelioză: se determină anticorpii în ser. Pentru confirmare, medicul poate recomanda determinarea în paralel în ser și în lichidul cefalorahidian (LCR), cu calculul indexului de anticorpi LCR/ser.
• Suspiciunea de artrită Lyme: serologia din ser este primul test recomandat.

Când NU este recomandată analiza:

• la eritemul migrator tipic, diagnosticul este clinic, fără analize de laborator. În această fază, anticorpii pot lipsi;
• la persoanele fără simptome după o mușcătură de căpușă;
• pentru testarea căpușei îndepărtate: nu prezice dacă persoana se va îmbolnăvi.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Metodă

Imunochimiluminescență (CLIA), cu antigene recombinate de Borrelia. Antigenele recombinate cresc specificitatea testului și reduc reacțiile încrucișate față de testele care folosesc lizat bacterian.

Valori de referință

Anticorpi IgG anti-Borrelia burgdorferi:

Anticorpi IgM anti-Borrelia burgdorferi:

Interpretarea rezultatelor

Testarea în două etape. Analiza de față este prima etapă, de screening. Un rezultat pozitiv sau echivoc trebuie confirmat într-o a doua etapă, prin imunoblot (Western blot IgG și IgM). Un rezultat negativ încheie testarea.

Ce înseamnă IgM pozitivi după o lună. Dacă boala durează de mai mult de 30 de zile, un rezultat IgM pozitiv izolat nu se ia în considerare pentru diagnostic. În această fază, infecția activă se însoțește de anticorpi IgG.

Neuroborrelioza. Diagnosticul se confirmă prin determinarea simultană a anticorpilor în ser și în LCR (indexul de anticorpi LCR/ser). La nevoie, se poate face și ADN-ul de Borrelia prin PCR din LCR.

Rezultatul se interpretează de medic (infecționist, neurolog, reumatolog), împreună cu tabloul clinic și istoricul de expunere la căpușe.

Limite și interferențe

• Rezultate fals negative în primele 4–6 săptămâni de la infecție: anticorpii nu s-au format încă. În eritemul migrator, serologia este frecvent negativă.
• Tratamentul antibiotic din fazele precoce poate împiedica formarea anticorpilor.
• Anticorpii persistă luni sau ani după vindecare. Analiza nu se folosește pentru controlul vindecării, iar un rezultat pozitiv poate reflecta o infecție trecută.
• Reacții încrucișate, mai ales pentru IgM, pot apărea în:
  • sifilis;
  • febra recurentă;
  • infecția cu virusul Epstein-Barr (mononucleoza infecțioasă);
  • artrita reumatoidă și alte boli autoimune.
• Factorul reumatoid și anticorpii heterofili pot produce, rar, interferențe analitice.

Bibliografie:

1. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Lyme Disease – Diagnosis and Testing (for clinicians).
2. Lantos PM, Rumbaugh J, Bockenstedt LK, et al. Clinical Practice Guidelines by the Infectious Diseases Society of America (IDSA), American Academy of Neurology (AAN), and American College of Rheumatology (ACR): 2020 Guidelines for the Prevention, Diagnosis and Treatment of Lyme Disease. Clin Infect Dis. 2021;72(1):e1–e48.
3. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Facts about Lyme borreliosis.
4. ARUP Laboratories. Borrelia burgdorferi VlsE1/pepC10 Antibodies, Total by ELISA with Reflex to IgG by Immunoblot (3003255). Laboratory Test Directory.