Hormon anti-mullerian (AMH)

Hormon anti-mullerian (AMH)

Ce este hormonul anti-mullerian (AMH)

Hormonul anti-müllerian (AMH), numit și substanța inhibitorie mülleriană, face parte din familia factorului de creștere transformant β (TGF-β). A fost studiat mai întâi pentru rolul său în diferențierea sexului masculin în viața embrionară. La fătul de sex masculin, AMH este produs de celulele Sertoli ale testiculului. El determină regresia canalelor mülleriene, din care s-ar forma organele genitale interne feminine, și contribuie astfel la dezvoltarea normală a organelor genitale masculine. La fătul de sex feminin, AMH lipsește, iar organele genitale interne feminine se dezvoltă.

AMH și rezerva ovariană

După pubertate, AMH, la fel ca inhibina B, este produs de celulele stratului granulos ale foliculilor ovarieni aflați în creștere. Nu este produs nici de foliculii primordiali, nici de foliculii antrali din faza finală de creștere, care sunt sub controlul direct al FSH. Pentru că este produs de foliculii primari și secundari, potențial fertili, AMH este un marker foarte bun pentru estimarea rezervei ovariene.

AMH frânează recrutarea foliculilor primordiali și răspunsul foliculilor în creștere la FSH:

• în absența AMH, foliculii primordiali sunt recrutați mai repede, rezerva se epuizează prematur, iar menstruația încetează la o vârstă mai tânără;
• AMH scade activitatea aromatazei dependente de FSH și exprimarea receptorului pentru LH, deci poate juca un rol în selecția foliculilor.

Controlul hormonal al secreției de AMH nu este bine cunoscut. AMH nu este reglat de FSH: acționează mai degrabă local (paracrin) și nu face parte din mecanismul de feedback al gonadotropinelor. De aceea nu se modifică după administrarea unei doze mari de agonist GnRH și rămâne constant în sarcină, reflectând doar populația de foliculi.

Odată cu vârsta, AMH scade continuu la femei, în paralel cu rezerva ovariană funcțională. Scăderea devine semnificativă cu câțiva ani înainte de creșterea evidentă a FSH. De aceea, AMH identifică mai bine femeile a căror fertilitate scade și poate indica tranziția spre menopauză în următorii 4 ani.

AMH în fertilizarea in vitro

La pacientele tratate pentru infertilitate, îmbătrânirea ovariană se manifestă prin răspuns slab la stimularea cu gonadotropine și șanse mai mici de sarcină. AMH se corelează strâns cu numărul foliculilor antrali înainte de tratament și cu numărul ovocitelor recoltate după stimulare. Valorile sunt mai mici la pacientele cu răspuns ovarian slab.

Identificarea rezervei ovariene reduse ajută la evitarea includerii inutile în programele de fertilizare in vitro. Invers, testul poate fi util la pacientele excluse de obicei din aceste programe din cauza vârstei.

AMH în alte afecțiuni

• Sindromul ovarelor polichistice: selecția foliculului dominant este perturbată, iar foliculii antrali mici se acumulează și produc mult AMH. AMH inhibă și aromataza, deci poate contribui la severitatea sindromului.
• Tumorile de granuloasă ovariană: AMH poate fi crescut. Împreună cu inhibina A, inhibina B, estradiolul și CA-125, poate fi folosit în diagnostic și monitorizare.
• La băieți: AMH poate deosebi criptorhidismul (testicul necoborât) de anorhie (absența testiculului).
• La copiii mici cu organe genitale ambigue: AMH ajută la evaluarea prezenței și funcției țesutului testicular.

Indicații

• Evaluarea potențialului de fertilitate. AMH reflectă rezerva ovariană și se corelează cu numărul foliculilor antrali. Spre deosebire de FSH și inhibina B, nu variază pe parcursul ciclului, deci proba se poate recolta în orice zi.
• Evaluarea îmbătrânirii ovariene. Valorile scăzute semnalează o rezervă ovariană redusă și un răspuns slab la fertilizarea in vitro.
• Estimarea debutului tranziției spre menopauză.
• Evaluarea sindromului ovarelor polichistice, în care AMH este crescut.
• Diagnosticul și monitorizarea tumorilor de granuloasă ovariană secretante de AMH.
• Evaluarea copiilor mici cu organe genitale ambigue și a funcției testiculare la copii.

Recoltare

Metodă

Imunochimică, cu detecție prin electrochemiluminescență

Valori de referință:

Bărbați: 1,43–11,6 ng/mL

Femei:

Femei cu sindromul ovarelor polichistice: 2,41–17,1 ng/mL

Intervalele reprezintă percentilele 5–95, stabilite pe adulți sănătoși (148 de bărbați și 93 de femei care nu luau contraceptive).

Copii, valori orientative după LabCorp. Pentru copii și pentru femeile peste 50 de ani nu există intervale stabilite pentru această metodă.

Limita de detecție: 0,01 ng/mL.

Interpretarea rezultatelor

Estimarea rezervei ovariene

Într-un studiu pe 451 de femei (18–44 de ani), AMH a fost comparat cu numărul foliculilor antrali (AFC) măsurat prin ecografie transvaginală, ambele în zilele 2–4 ale ciclului:

• La un AMH ≤ 0,681 ng/mL, probabilitatea unui număr scăzut de foliculi antrali este de 63%, iar a unui număr crescut de doar 4,4%.
• La un AMH > 2,27 ng/mL, probabilitatea unui număr crescut de foliculi antrali este de 75%, iar a unui număr scăzut de doar 1,4%.

Alte situații

• Menopauza și insuficiența ovariană prematură de orice cauză, inclusiv după chimioterapie: AMH este scăzut, adesea sub limita de detecție.
• Tumorile de granuloasă ovariană: AMH crescut, împreună cu inhibinele A și B, poate indica o astfel de tumoră la femeile cu o formațiune ovariană. După un tratament eficient, valorile scad semnificativ. Creșterea lor sugerează recidivă sau progresie.
• Copiii cu organe genitale ambigue: valorile crescute sugerează prezența țesutului testicular, iar valorile nedetectabile o infirmă.
• Băieții cu testicul absent din scrot: AMH detectabil indică cel mai probabil criptorhidism. AMH nedetectabil sugerează anorhie sau o gonadă nefuncțională situată anormal.

Limite și interferențe

• Rezultatul se corelează întotdeauna cu tabloul clinic și cu celelalte investigații.
• Biotina în doze mari (peste 5 mg/zi) poate interfera cu testul. Recoltarea se face la cel puțin 8 ore după ultima doză.
• Titrurile foarte mari de anticorpi anti-streptavidină și anti-ruteniu pot interfera cu testul.