Vitamina B3 (nicotinamidă)

Informații generale

Nicotinamida este una dintre formele active ale vitaminei B3, alături de acidul nicotinic (niacină).

Vitamina B3 reprezintă precursorul coenzimelor NAD și NADP, implicate într-un număr mare de reacții de oxido-reducere din metabolismul energetic celular.

Semnificație clinică

Deficitul de vitamina B3 determină pelagra, afecțiune caracterizată clasic prin triada dermatită, diaree și demență.

Manifestările includ:

• cutanate — dermatită fotosensibilă, cu descuamare, localizată pe zonele expuse la soare
• digestive — diaree, glosită cu limbă roșie și tumefiată, stomatită
• neuropsihice — confuzie, tulburări de memorie, iritabilitate, evoluție spre demență în formele avansate

Cauze ale deficitului: aport alimentar insuficient, alcoolism cronic, sindroame de malabsorbție, boala Hartnup, sindrom carcinoid — prin deturnarea triptofanului către sinteza de serotonină —, tratament prelungit cu izoniazidă.

În practica terapeutică, nicotinamida este preferată frecvent acidului nicotinic, întrucât determină mai puține efecte adverse, în special vasodilatația cutanată cu senzație de căldură și înroșire.

Recomandări pentru determinare

• suspiciune clinică de pelagră
• monitorizarea tratamentului de substituție
• evaluarea pacienților cu alcoolism cronic sau sindroame de malabsorbție
• dermatită fotosensibilă asociată cu manifestări digestive sau neurologice

Datele preanalitice — specimen, recipient, volum probă, prelucrare, stabilitate, cauze de respingere și metodă — nu figurau în textul primit. Prin analogie cu celelalte vitamine din complexul B determinate prin HPLC, proba necesită de regulă protecție față de lumină și congelare, dar condițiile exacte depind de kitul utilizat.

Interpretarea rezultatelor

Valorile scăzute susțin diagnosticul de deficit de vitamina B3 și impun corelarea cu tabloul clinic.

Deficitul de niacină se asociază frecvent cu deficitele altor vitamine din complexul B, în special tiamină și riboflavină, motiv pentru care evidențierea unei carențe justifică evaluarea extinsă a statusului vitaminic.

Interpretarea ține cont de aportul alimentar, de consumul de alcool și de prezența unor afecțiuni care afectează absorbția intestinală.