Vitamina B1 (Tiamina)

Vitamina B1 (tiamină)

Informații generale

Vitamina B1, denumită și tiamină, este o vitamină hidrosolubilă care, sub formă de pirofosfat, îndeplinește rol de coenzimă în reacțiile de decarboxilare — esențiale pentru metabolismul protidic și glucidic. Este indispensabilă activității cerebrale și mielinizării nervilor periferici.

În circulație, tiamina se află parțial legată de albumină. Până la 85% din cantitatea totală este preluată de eritrocite, iar excesul se elimină pe cale urinară.

Surse alimentare: drojdie de bere, legume, semințe și nuci, cereale germinate, carne de porc — în special organele.

Tiamina este instabilă la temperaturi înalte și se distruge prin fierbere. Ceaiul și unele alimente conțin factori antitiaminici. În țările dezvoltate, cerealele sunt îmbogățite cu tiamină.

Rezerve și necesar

Rezerva organismului la adultul sănătos este de aproximativ 30 mg, iar menținerea acesteia necesită un aport de 0,5 mg la 1.000 kcal pe zi.

Particularitatea tiaminei o reprezintă rezerva redusă: la întreruperea completă a aportului alimentar, deficitul se instalează în 10–21 de zile.

Deficitul de tiamină

Semne precoce: anorexie, scădere ponderală, hipotonie musculară, apatie, confuzie, iritabilitate.

Manifestări tardive:

• beri-beri umed — insuficiență cardiacă congestivă
• beri-beri uscat — polineuropatie cu reflexe diminuate, parestezii, atrofie musculară
• sindromul Wernicke-Korsakoff — demență, ataxie, oftalmoplegie

Categorii cu risc

Sugarii alăptați timp îndelungat, fără diversificarea alimentației.

Gravidele, la care se poate instala un deficit ușor prin creșterea necesarului.

Alcoolicii cronici — majoritatea prezintă deficit de tiamină, atât prin interferența alcoolului cu metabolismul vitaminei, cât și prin aportul nutrițional deficitar.

Excesul de tiamină

Nu au fost raportate cazuri de intoxicație la administrarea orală.

La administrarea parenterală a unor doze mari poate surveni decesul, prin inhibarea centrului respirator.

Recomandări pentru determinare

Diagnosticul deficitului la pacienți cu:

• tulburări comportamentale
• modificări oftalmologice
• tulburări de mers
• delir sau encefalopatie
• nutriție necorespunzătoare
• alcoolism cronic

Specimen și condiții de recoltare

Două particularități preanalitice care determină validitatea rezultatului: determinarea se face din sânge integral, întrucât cea mai mare parte a tiaminei se află intraeritrocitar, iar proba trebuie protejată de lumină, tiamina fiind fotosensibilă.

Valori de referință

28 – 85 μg/L (peste 18 ani)

Interpretarea rezultatelor

Valori scăzute:

• boala beri-beri
• sindrom Wernicke-Korsakoff
• nutriție deficitară
• alcoolism
• insuficiență cardiacă

Valori crescute: intoxicație cu tiamină, exclusiv în contextul administrării parenterale.

În suspiciunea de encefalopatie Wernicke, tratamentul se instituie de urgență, pe criterii clinice, fără a aștepta rezultatul de laborator — întârzierea administrării tiaminei poate conduce la leziuni neurologice ireversibile.

Limite și interferențe

Substanțe care scad nivelul de tiamină: diuretice, antiacide, fenitoină, nicotină, antibiotice, contraceptive orale, 5-fluorouracil, indometacin.

Hemoliza probei, expunerea la lumină și decongelarea alterează rezultatul.