Strongyloides anticorpi totali – screening

Anticorpi anti-Strongyloides stercoralis – screening (ELISA)

Ce este testul de screening pentru anticorpii anti-Strongyloides

Strongyloides stercoralis este un vierme intestinal (nematod). Produce strongiloidoza, o infecție parazitară estimată la aproximativ 614 milioane de persoane în lume (între 313 și 910 milioane, după estimări).

Unde apare. Infecția este endemică în zonele tropicale și subtropicale, unde igiena și canalizarea sunt deficitare. Apare și în unele zone rurale cu climă temperată. În sud-estul SUA (de exemplu în zonele rurale din Appalachia), prevalența ajunge la 4%.

Transmiterea și ciclul parazitului:

1. Larvele infectante trăiesc în solul cald și umed contaminat cu fecale umane.
2. Larvele pătrund prin pielea expusă, de obicei a picioarelor desculțe.
3. Pe cale sanguină ajung în plămâni, urcă pe căile respiratorii și sunt înghițite.
4. Se maturizează în intestinul subțire (duoden și jejun) în aproximativ 2 săptămâni.
5. Larvele eliminate cu scaunul ajung din nou în sol.

Autoinfecția. S. stercoralis se poate înmulți în organismul gazdei: larvele se pot reinfecta direct prin peretele intestinal sau prin pielea din jurul anusului. Din acest motiv, infecția poate persista zeci de ani după părăsirea zonei endemice.

Manifestările clinice:

• Fără simptome. Aproximativ jumătate dintre infecții nu dau simptome. Uneori singurul semn este creșterea eozinofilelor în sânge.
• Manifestări cutanate:
  • mâncărime și inflamație la locul de pătrundere a larvelor;
  • larva currens: o leziune urticariană, șerpuitoare, care se deplasează rapid (până la 10 cm pe oră), de obicei pornind din jurul anusului.
• Manifestări digestive: dureri abdominale, diaree, greață, vărsături, constipație, lipsa poftei de mâncare. În formele avansate pot apărea malabsorbție, ileus sau ocluzie intestinală.
• Manifestări pulmonare: la trecerea larvelor prin plămâni pot apărea tuse, wheezing și eozinofilie (sindrom Löffler).

Eozinofilia este frecventă, dar nu apare la toți pacienții. Tratamentul cu corticosteroizi sau chimioterapia o pot suprima, așa că lipsa eozinofiliei nu exclude infecția.

Hiperinfecția și diseminarea sunt formele severe ale bolii. Apar în special la persoanele cu imunitate scăzută, au o mortalitate de până la 80% și pot produce:

• ileus, ocluzie și hemoragie digestivă;
• insuficiență respiratorie;
• meningită;
• infecții sanguine cu bacterii intestinale (Gram-negative).

Factorii de risc pentru formele severe:

• tratamentul cu corticosteroizi (principalul factor), cu medicamente biologice imunosupresoare sau cu chimioterapice;
• transplantul de organ sau de celule stem;
• infecția cu virusul HTLV-1;
• cancerele hematologice;
• malnutriția;
• consumul cronic de alcool;
• insuficiența renală și diabetul zaharat;
• vârsta înaintată.

Tratamentul de primă intenție este ivermectina. Tratamentul se recomandă la toți pacienții infectați, chiar și fără simptome, pentru prevenirea formelor severe.

Diagnosticul serologic se face în două etape:

1. un test de screening (ELISA), acest test;
2. un test de confirmare prin imunoblot, pentru rezultatele pozitive sau neclare.

Indicații

• Screeningul înaintea tratamentelor imunosupresoare, la persoanele care au trăit sau au călătorit în zone endemice, chiar și în trecutul îndepărtat:
  • înaintea unui tratament cu corticosteroizi;
  • înaintea chimioterapiei sau a medicamentelor biologice;
  • înaintea unui transplant (primitor sau donator).
• Eozinofilia inexplicabilă, cu sau fără simptome, la persoane cu posibilă expunere.
• Simptome digestive, cutanate (larva currens) sau pulmonare sugestive pentru strongiloidoză.
• Persoanele infectate cu HTLV-1.
• Urmărirea după tratament, la 6–12 luni.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială.
• Menționați laboratorului:
  • călătoriile sau șederea în zone tropicale sau subtropicale, chiar și cu mulți ani în urmă;
  • tratamentele imunosupresoare urmate sau planificate;
  • un eventual tratament antiparazitar anterior și data acestuia.

Vedeți și pregătirea pentru recoltarea de sânge.

Recoltare

Metodă

ELISA pentru detectarea anticorpilor anti-Strongyloides din ser.

Valori de referință

Negativ: < 9 U/mL

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv. Indică prezența anticorpilor anti-Strongyloides, deci o infecție actuală sau din trecut. Pentru că parazitul poate persista zeci de ani prin autoinfecție, un rezultat pozitiv la o persoană netratată sugerează de obicei o infecție activă, chiar fără simptome. Rezultatul se confirmă prin imunoblot, mai ales la valori apropiate de prag sau când există posibilitatea unei reacții încrucișate. Se recomandă tratament, în special înaintea oricărui tratament imunosupresor.

Rezultat negativ. Face puțin probabilă infecția la persoanele cu imunitate normală. Un singur rezultat negativ nu exclude însă infecția, mai ales:

• în faza acută, înainte de formarea anticorpilor;
• în infecțiile localizate;
• la pacienții imunodeprimați.

Dacă suspiciunea persistă, se repetă testul sau se face examenul parazitologic.

Confirmarea parazitologică. Infecția se poate confirma prin examinarea scaunului, dar acesta are o sensibilitate mică, pentru că larvele sunt eliminate intermitent:

• o singură probă de scaun detectează larvele doar la aproximativ 25–30% dintre infecțiile necomplicate;
• se recomandă 3–7 probe, prelucrate prin metode de concentrare (examen coproparazitologic), metoda Baermann sau cultura pe agar;
• testele PCR din materii fecale (panel molecular pentru helminți) au specificitate mare, dar sensibilitatea lor variază.

Urmărirea după tratament. După un tratament eficient, anticorpii scad lent: valorile scad sau se negativează în aproximativ 6–12 luni. Testul se repetă la 6–12 luni după tratament, iar rezultatul se compară cu valoarea dinainte. Nu există un criteriu unic de vindecare.

Reacțiile încrucișate. Pot apărea rezultate fals pozitive în alte infecții parazitare:

• filarioză (anticorpi anti-filarii);
• schistosomoză;
• ascaridioză;
• toxocaroză;
• hidatidoză (Echinococcus).

Pentru diferențiere se pot folosi imunoblotul pentru Strongyloides sau imunoblotul pentru nematode.

Rezultatul se interpretează împreună cu tabloul clinic, istoricul de expunere și hemoleucograma (eozinofilia).

Limite și interferențe

• Infecție actuală sau veche. Serologia nu poate deosebi sigur o infecție actuală de una vindecată, deoarece anticorpii scad lent după tratament.
• Reacțiile încrucișate cu alte infecții parazitare (în special filarioza) pot da rezultate fals pozitive. Un rezultat pozitiv se confirmă prin imunoblot.
• Rezultatele fals negative pot apărea în infecțiile acute sau localizate și la pacienții imunodeprimați.
• Calitatea probei. Probele intens hemolizate, lipemice sau contaminate bacterian pot modifica rezultatul.
• Diagnosticul nu se bazează pe un singur test. Se coroborează cu datele clinice, epidemiologice și parazitologice.

Bibliografie

1. Kalantari N, Chehrazi M, Ghaffari S, Gorgani-Firouzjaee T. Serological assays for the diagnosis of Strongyloides stercoralis infection: a systematic review and meta-analysis of diagnostic test accuracy. Trans R Soc Trop Med Hyg. 2020;114(6):459–469. doi: 10.1093/trstmh/trz135
2. Kaya F, İnkaya AÇ, Ertenli Aİ, et al. The investigation of Strongyloides stercoralis seroprevalence in immunosuppressed patients in Turkey. Turk J Med Sci. 2019;49(1):16–19. doi: 10.3906/sag-1804-16
3. Arifin N, Hanafiah KM, Ahmad H, Noordin R. Serodiagnosis and early detection of Strongyloides stercoralis infection. J Microbiol Immunol Infect. 2019;52(3):371–378. doi: 10.1016/j.jmii.2018.10.001
4. Requena-Méndez A, Chiodini P, Bisoffi Z, Buonfrate D, Gotuzzo E, Muñoz J. The laboratory diagnosis and follow up of strongyloidiasis: a systematic review. PLoS Negl Trop Dis. 2013;7(1):e2002. doi: 10.1371/journal.pntd.0002002
5. Ashiri A, Rafiei A, Beiromvand M, Khanzadeh A, Alghasi A. Screening of Strongyloides stercoralis infection in high-risk patients in Khuzestan Province, Southwestern Iran. Parasit Vectors. 2021;14(1):37. doi: 10.1186/s13071-020-04549-6
6. Ganesh S, Cruz RJ Jr. Strongyloidiasis: a multifaceted disease. Gastroenterol Hepatol (N Y). 2011;7(3):194–196.
7. Marie C, Petri WA Jr. Strongyloidiasis. MSD Manual Professional Version [online]. Revizuire completă ianuarie 2025, actualizat aprilie 2025. Accesat la 24.10.2026.