Dirofilaria Anticorpi – screening: Brugia spp., Dirofilaria spp., Loa loa, Mansonella spp., Onchocerca volvulus, Wuchereria bancrofti

Anticorpi anti-filarii (Dirofilaria) – screening: Dirofilaria, Brugia, Wuchereria, Loa loa, Onchocerca, Mansonella

Ce este testul de screening pentru anticorpii anti-filarii

Filariile sunt viermi paraziți (nematode) care se transmit prin înțepătura unor insecte: țânțari, tăuni sau muște. În corpul omului, larvele migrează în țesuturi, unde se pot dezvolta în viermi adulți. Unele specii produc larve microscopice (microfilarii) care circulă în sânge sau în piele.

Testul detectează în ser anticorpii produși de organism împotriva filariilor. Deoarece speciile de filarii au antigene comune, testul reacționează la mai multe genuri:

Dirofilarioza – forma întâlnită în România

România se numără printre țările europene cu cele mai multe cazuri de dirofilarioză umană. Parazitul principal, Dirofilaria repens, trăiește la câine. Omul este o gazdă accidentală: se infectează prin înțepătura unui țânțar care a înțepat anterior un câine infectat. Contactul direct cu câinele nu transmite boala.

La om, larva de obicei nu ajunge la maturitate și nu produce microfilarii în sânge. Ea formează un nodul:

• subcutanat, de regulă unic, nedureros, care uneori se deplasează. Apare pe torace, membre, gât sau în zona genitală;
• ocular, în pleoapă, sub conjunctivă sau în orbită, cu senzație de corp străin, mâncărime, arsură și umflarea pleoapei.

D. immitis („viermele inimii” la câine) este mult mai rară la om. Produce de obicei un nodul pulmonar care, la radiografie sau CT, poate fi confundat cu o tumoră.

Diagnosticul de dirofilarioză se confirmă de regulă prin extirparea chirurgicală a nodulului și identificarea viermelui la examenul histopatologic sau prin PCR. Extirparea este și tratamentul.

Celelalte filarioze (limfatică, oncocercoza, loaoza) sunt boli tropicale. În România apar doar la persoanele care au trăit sau au călătorit în zonele endemice.

Indicații

• noduli subcutanați sau oculari cu suspiciune de dirofilarioză, ca test complementar ecografiei și examenului clinic;
• nodul pulmonar neexplicat, la un pacient din zonă endemică pentru dirofilarioză;
• eozinofilie neexplicată (vizibilă pe hemoleucogramă), mai ales la persoane care au călătorit sau au locuit în zone tropicale;
• simptome sugestive de filarioză după șederea în Africa, Asia sau America de Sud: limfedem, umflături trecătoare ale pielii, mâncărime cronică, leziuni cutanate, vierme vizibil sub conjunctivă;
• excluderea infecției cu filarii la călători cu suspiciune clinică, când examenul microscopic al sângelui este negativ.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Metodă

Imunoenzimatică (EIA/ELISA).

Valori de referință

Negativ.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatul pozitiv arată că organismul a venit în contact cu o filarie și a produs anticorpi. Câteva lucruri de știut:

• Testul nu identifică specia. Diagnosticul precis se stabilește în funcție de context: zona în care a locuit sau a călătorit pacientul, tipul leziunilor și analizele complementare.
• Pentru dirofilarioză, confirmarea se face prin extirparea nodulului, cu examen histopatologic sau PCR pentru Dirofilaria.
• Pentru filariozele tropicale, se caută microfilariile în sânge prin frotiu, recoltat la ora potrivită pentru fiecare specie. Pentru Loa loa, recoltarea se face ziua, între orele 10 și 14. Pentru oncocercoză se examinează biopsii cutanate.
• Anticorpii nu deosebesc o infecție actuală de una trecută. Pot persista mult timp după vindecare. De aceea, la persoanele care au locuit în zone endemice, un rezultat pozitiv are valoare limitată.
• Probabilitatea dinaintea testului contează. La un pacient fără factori de risc, un rezultat pozitiv trebuie susținut de imagistică, de istoricul de expunere și de examenul clinic.

Rezultatul negativ face puțin probabilă o infecție cu filarii, la o persoană cu suspiciune clinică după călătorii în zone tropicale. Nu exclude însă dirofilarioza cu nodul unic: în această formă, răspunsul de anticorpi poate fi slab.

Limite și interferențe

• Testul folosește antigene comune mai multor filarii și nu poate stabili specia.
• Reacții încrucișate. Pot apărea cu alte infecții cu nematode, în special Toxocara și Strongyloides, dar și cu alți viermi intestinali. Un rezultat pozitiv nu exclude aceste infecții.
• Anticorpii pot rămâne pozitivi după tratament sau după extirparea nodulului. Testul nu este util pentru urmărirea răspunsului la tratament.
• La pacienții cu imunodepresie, răspunsul de anticorpi poate fi absent.
• Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu istoricul de expunere, examenul clinic, imagistica și celelalte analize.

Bibliografie:

1. European Society of Dirofilariosis and Angiostrongylosis (ESDA). Guidelines for clinical management of human Dirofilaria infections. 2017.
2. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Loiasis – Clinical Testing and Diagnosis; Lymphatic Filariasis – Diagnosis. Accesat octombrie 2026.
3. Simón F, Siles-Lucas M, Morchón R et al. Human and animal dirofilariasis: the emergence of a zoonotic mosaic.Clin Microbiol Rev. 2012;25(3):507–544.