Cultură secreție genitală pentru streptococ de grup B

Ce este cultura pentru streptococ de grup B

Testul identifică prezența Streptococcus agalactiae — streptococul beta-hemolitic de grup B — la nivelul tractului genital și rectal, în scopul depistării portajului la femeile însărcinate.

Bacteria face parte din flora normală a tractului genital feminin, a tractului respirator superior și a tractului digestiv inferior.

Sursa colonizării vaginale o constituie tractul gastrointestinal, care reprezintă principalul rezervor al organismului, contaminarea producându-se de la nivel rectal.

Colonizarea este de regulă asimptomatică sau se poate manifesta ca vaginită, remisă după tratament.

Rata de colonizare vaginală este de 10–30%, fără diferențe semnificative între femeile însărcinate și cele cu status fiziologic normal.

De ce se testează în sarcină

Transmiterea la nou-născut se realizează vertical, în timpul travaliului, și este favorizată de:

• ruptura prematură a membranelor, cu 18 ore sau mai mult înaintea nașterii
• febra în timpul travaliului
• travaliul prematur, înainte de 37 de săptămâni

Infecțiile neonatale

Prevenirea acestor infecții se realizează, în majoritatea cazurilor, prin chimioprofilaxie intrapartum la femeile purtătoare.

Recomandări pentru determinare

Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), în colaborare cu Academia Americană de Pediatrie și cu Colegiul American de Obstetrică și Ginecologie, a formulat pentru prima dată recomandări privind prevenirea infecțiilor neonatale cu Streptococcus agalactiae în 1996.

Ghidul elaborat de CDC în 2002 recomandă testarea tuturor femeilor însărcinate în săptămânile 35–37, pentru depistarea portajului vaginal și rectal.

Recoltarea probei

Proba se recoltează pe tampon vaginal și/sau rectal.

Tamponul se introduce în tubul cu mediu de transport — Amies sau Stuart — și se transportă la laborator.

Recoltarea din ambele situsuri crește semnificativ randamentul depistării, dat fiind că rezervorul principal al bacteriei este cel digestiv.

Prelucrarea probelor

Însămânțarea secreției se efectuează pe mediu agar Columbia cu 5% sânge de berbec, după care tamponul este imersat în mediul lichid de îmbogățire BHI.

Incubarea are loc în atmosferă obișnuită, timp de 18–24 de ore, la 35–37°C.

A doua zi se citește cultura de pe mediul solid și se realizează trecerea pe agar Columbia cu 5% sânge de berbec a tamponului aflat în mediul de îmbogățire. În funcție de aspectul macroscopic al culturii se efectuează testele necesare identificării.

Comunicarea rezultatelor

Atunci când pe mediile de cultură se identifică colonii de streptococ beta-hemolitic de grup B, rezultatul se eliberează cu următoarele mențiuni:

Conform literaturii de specialitate, tratamentul de elecție pentru infecțiile cu streptococ beta-hemolitic este penicilina, acest germene păstrându-și sensibilitatea la acest antibiotic.

Tulpina izolată este de asemenea sensibilă la: ampicilină, amoxicilină, amoxicilină-clavulanat, ampicilină-sulbactam, cefazolină, cefepimă, ceftarolină, cefradină, cefalotină, cefotaximă, ceftriaxonă, ceftizoximă, imipenem, ertapenem, meropenem, cefaclor, cefdinir, cefprozil, ceftibuten, cefuroximă, cefpodoximă.

Testarea sensibilității la antibiotice se efectuează doar la cererea medicului, în cazul pacientelor alergice la penicilină.

Motivul acestei conduite: S. agalactiae nu a dezvoltat rezistență la beta-lactamine, iar antibiograma de rutină nu ar aduce informație suplimentară. Rezistența relevantă clinic apare însă la macrolide și lincosamide — clindamicină, eritromicină —, alternativele utilizate la pacientele alergice, unde testarea devine necesară.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv — indică portaj de streptococ de grup B și constituie indicație de chimioprofilaxie intrapartum, conform protocolului obstetrical.

Rezultat negativ — face improbabilă transmiterea verticală la naștere.

Rezultatul se comunică medicului obstetrician, care stabilește conduita la naștere.

Limite

Rezultatul reflectă statusul de colonizare la momentul recoltării. Colonizarea poate fi intermitentă, motiv pentru care testarea se efectuează în intervalul recomandat de 35–37 de săptămâni — suficient de aproape de naștere pentru a fi predictivă.

O probă recoltată cu peste 5 săptămâni înaintea nașterii are valoare predictivă redusă.

Tratamentul antibiotic recent sau în curs reduce sensibilitatea culturii și poate genera rezultate fals negative.

Recoltarea exclusiv vaginală, fără prelevare rectală, reduce randamentul depistării.

Două completări recomandate înainte de publicare

Ghidul de referință. Textul citează recomandările CDC din 2002. Acestea au fost revizuite în 2010 și, ulterior, responsabilitatea a trecut către ACOG, care a publicat recomandări actualizate. Intervalul de testare recomandat a fost extins la 36 0/7 – 37 6/7 săptămâni. Merită verificat ce protocol aplică medicii obstetricieni cu care lucrezi și actualizat în consecință.

Datele preanalitice — stabilitatea probei și termenul de eliberare — lipsesc din informațiile primite și ar trebui adăugate.