Sindromul Prader Willi/Angelman – deletii si duplicatii

Sindrom Prader-Willi / Angelman — testare genetică prin MS-MLPA

Ce este testarea prin MS-MLPA

Testul analizează simultan statusul de metilare și prezența delețiilor sau duplicațiilor la nivelul regiunii cromozomiale 15q11-q13, prin metoda MS-MLPA — amplificare multiplex a sondelor dependentă de ligare, sensibilă la metilare.

Regiunea 15q11-q13 este supusă amprentării genomice (imprinting): genele de aici se exprimă diferit în funcție de originea parentală a cromozomului. Această particularitate face ca pierderea aceleiași regiuni să determine două afecțiuni complet distincte.

Cele două sindroame

Sindromul Prader-Willi

În perioada neonatală și de sugar: hipotonie marcată, dificultăți de alimentație și de supt, creștere ponderală insuficientă.

Ulterior, în copilărie: hiperfagie cu debut între 2 și 6 ani, obezitate progresivă, statură mică, hipogonadism, întârziere în dezvoltare, dizabilitate intelectuală ușoară până la moderată, tulburări de comportament.

Trăsături faciale caracteristice: diametru bifrontal îngust, ochi migdalați, buză superioară subțire.

Sindromul Angelman

Manifestări: dizabilitate intelectuală severă, absența sau limitarea severă a vorbirii, ataxie și tulburări de mers, microcefalie dobândită, epilepsie.

Comportamentul este caracteristic: dispoziție predominant veselă, cu episoade frecvente de râs și zâmbet, hiperexcitabilitate, atenție scăzută.

Mecanismele moleculare

Ambele sindroame pot rezulta din mai multe mecanisme, cu frecvențe diferite:

Avantajul MS-MLPA constă în capacitatea de a identifica primele trei mecanisme printr-o singură investigație: analiza de metilare detectează deleția, disomia uniparentală și defectul de amprentare, iar componenta MLPA precizează dacă este vorba de o deleție și care este extinderea acesteia.

Precizarea mecanismului nu este un detaliu tehnic: riscul de recurență în familie diferă substanțial în funcție de acesta — sub 1% în delețiile de novo, dar până la 50% în unele defecte de amprentare și în mutațiile moștenite.

Recomandări pentru determinare

• suspiciune clinică de sindrom Prader-Willi — hipotonie neonatală severă de cauză neprecizată, dificultăți de alimentație la sugar, hiperfagie și obezitate cu debut în copilărie
• suspiciune clinică de sindrom Angelman — dizabilitate intelectuală severă cu absența vorbirii, ataxie, epilepsie, comportament caracteristic
• întârziere globală de dezvoltare cu trăsături sugestive
• precizarea mecanismului molecular la un pacient cu diagnostic clinic stabilit
• consiliere genetică și estimarea riscului de recurență în familie
• planificare familială la cuplurile cu un copil afectat

Interpretarea rezultatelor

Raportul precizează statusul de metilare al regiunii 15q11-q13 și prezența sau absența unei deleții.

Profil de metilare anormal, cu deleție prezentă — confirmă diagnosticul și precizează mecanismul ca fiind deleție; originea parentală rezultă din profilul de metilare.

Profil de metilare anormal, fără deleție — indică disomie uniparentală sau defect de amprentare. Diferențierea între cele două necesită investigații suplimentare, cu implicații directe asupra riscului de recurență.

Profil de metilare normal — exclude sindromul Prader-Willi. Nu exclude însă sindromul Angelman, care poate fi determinat de mutații punctiforme ale genei UBE3A, nedetectabile prin această metodă.

Interpretarea și consilierea familiei aparțin medicului genetician.

Limite

Testul nu detectează mutațiile punctiforme ale genei UBE3A, responsabile de aproximativ 10% dintre cazurile de sindrom Angelman. La un pacient cu tablou clinic sugestiv și rezultat normal, se recomandă secvențierea acestei gene.

Nu diferențiază disomia uniparentală de defectul de amprentare — distincție relevantă pentru consilierea genetică, care necesită analiză suplimentară, de regulă cu probe de la părinți.

Nu identifică alte cauze de întârziere în dezvoltare, cu tablou clinic asemănător.

Rezultatul nu prezice severitatea manifestărilor și nu permite anticiparea evoluției.