Virusul rujeolei – anticorpi IgG și IgM

Ce este determinarea anticorpilor anti-virus rujeolic

Testul detectează în ser anticorpii de tip IgM și IgG îndreptați împotriva virusului rujeolic:

• IgM indică o infecție acută sau recentă, ori o vaccinare recentă;
• IgG indică o infecție anterioară sau vaccinarea și, implicit, imunitatea față de rujeolă.

Determinarea este utilă pentru confirmarea serologică a rujeolei și pentru identificarea persoanelor neimune, care au indicație de vaccinare.

Virusul rujeolic

Virusul rujeolic este un virus ARN monocatenar, cu polaritate negativă, anvelopat. Aparține genului Morbillivirus, familia Paramyxoviridae, alături de virusul urlian și virusurile parainfluenza. Virusul sincițial respirator, încadrat anterior în aceeași familie, aparține acum familiei Pneumoviridae. Omul este singura gazdă naturală.

Transmitere: pe cale aeriană, prin picături și aerosoli din secrețiile respiratorii ale persoanelor infectate. Rujeola este una dintre cele mai contagioase boli infecțioase: peste 90% dintre persoanele receptive expuse se infectează.

Contagiozitate: de la 4 zile înainte până la 4 zile după apariția erupției.

Rujeola (pojarul)

Incubația: 10–14 zile de la expunere până la debutul febrei; aproximativ 14 zile până la apariția erupției.

Perioada prodromală durează 2–4 zile și se manifestă prin:

• febră mare;
• tuse;
• coriză;
• conjunctivită;
• stare generală alterată;
• semnul Koplik: puncte albicioase pe fond eritematos pe mucoasa jugală, în dreptul premolarilor. Este patognomonic și precede erupția cu 1–2 zile.

Erupția este maculopapuloasă și confluentă:

• debutează retroauricular și la limita de implantare a părului;
• se extinde descendent, spre față, trunchi și membre;
• durează aproximativ 5 zile;
• dispare în ordinea în care a apărut, lăsând o descuamație fină, furfuracee, care cruță palmele și plantele.

În absența complicațiilor, boala se remite în aproximativ 10 zile. Tusea este ultimul simptom care dispare.

Imunosupresia postrujeolică: infecția induce o imunosupresie tranzitorie, cu pierderea parțială a memoriei imunologice față de alte infecții („amnezie imună”). Aceasta durează săptămâni până la luni.

Grupe cu risc crescut de complicații

• copiii sub 5 ani și adulții peste 20 de ani;
• gravidele;
• imunodeprimații;
• persoanele malnutrite și cele cu deficit de vitamina A.

Complicații

Respiratorii:

• otită medie;
• laringită;
• pneumonie, virală (pneumonie cu celule gigante la imunodeprimați) sau prin suprainfecție bacteriană. Pneumonia este principala cauză de deces.

Digestive: diaree, stomatită.

Neurologice:

• Encefalita acută postinfecțioasă: apare la aproximativ 1 din 1000 de cazuri, în primele 2 săptămâni.
• Encefalita cu corpi de incluzie: la imunodeprimați.
• Alte complicații neurologice:
  • sindrom Guillain-Barré;
  • hemiplegie;
  • nevrită retrobulbară.
• Panencefalita sclerozantă subacută (PESS):
  • boală degenerativă, progresivă, fatală, determinată de persistența în SNC a unui virus rujeolic defectiv;
  • apare în medie la 7–10 ani după infecție;
  • riscul este maxim după infecția contractată înainte de vârsta de 2 ani (aproximativ 1:1000–1:5000 dintre copiii infectați sub 5 ani);
  • se manifestă prin deteriorare intelectuală, mioclonii, convulsii, afectarea nervului optic, ataxie, comă și deces în 1–3 ani;
  • diagnosticul se pune pe titruri foarte mari de anticorpi anti-rujeolici în ser și în lichidul cefalorahidian.

În sarcină: rujeola nu este teratogenă, spre deosebire de rubeolă. Crește însă riscul de avort spontan, naștere prematură, greutate mică la naștere și forme severe la mamă.

Forme particulare

Rujeola mitigată (modificată): apare la persoanele cu imunitate pasivă parțială:

• sugarii sub 1 an, cu anticorpi materni;
• persoanele care au primit imunoglobulină după expunere.

Evoluează cu simptome atenuate, iar tabloul clasic poate lipsi.

Sindromul rujeolei atipice: descris la persoanele vaccinate în anii 1963–1967 cu vaccin inactivat și expuse ulterior la virusul sălbatic.

• Erupția: debutează periferic și poate fi urticariană, maculopapuloasă, veziculară sau hemoragică.
• Alte manifestări: febră înaltă, edeme ale extremităților, infiltrate pulmonare, hepatită.
• Serologie: titruri de anticorpi extrem de mari.

Vaccinarea

În România, vaccinarea anti-rujeolică este inclusă în Programul Național de Imunizare. Se face cu vaccinul ROR(rujeolă-oreion-rubeolă), cu virusuri vii atenuate, în două doze: la 12 luni și la 5 ani. În situații epidemice se poate administra o doză suplimentară la 9 luni.

Eficiența vaccinului:

• după o doză: aproximativ 93%;
• după două doze: aproximativ 97%.

A doua doză recuperează majoritatea persoanelor care nu au făcut seroconversie după prima doză.

Cauze de eșec vaccinal:

• administrarea înainte de 12 luni, când anticorpii materni interferă cu răspunsul imun;
• păstrarea defectuoasă a vaccinului (lanțul de frig);
• administrarea concomitentă sau recentă de imunoglobuline ori de derivate de sânge.

Contraindicații:

• sarcina;
• imunodepresia severă, celulară sau combinată, inclusiv infecția HIV cu imunosupresie severă;
• antecedentele de anafilaxie la o doză anterioară sau la componentele vaccinului (neomicină, gelatină).

Copiii cu infecție HIV fără imunosupresie severă trebuie vaccinați.

Răspunsul serologic

Anticorpii IgM:

• sunt detectabili la debutul erupției la aproximativ 70–80% dintre pacienți;
• la 3–4 zile după erupție sunt detectabili la aproape toți pacienții;
• ating un maxim la 7–10 zile;
• persistă 4–8 săptămâni.

Anticorpii IgG:

• apar la câteva zile după erupție;
• ating un maxim la 2–4 săptămâni;
• persistă de regulă toată viața.

După vaccinare: IgM pot fi pozitivi timp de 6–8 săptămâni.

Indicații

Anticorpi IgM:

• suspiciune clinică de rujeolă: febră, erupție maculopapuloasă și cel puțin unul dintre următoarele: tuse, coriză, conjunctivită;
• contacți simptomatici ai unui caz confirmat.

Anticorpi IgG:

• stabilirea statusului imun, în special la:
  • femeile de vârstă fertilă, înaintea sarcinii;
  • personalul medical;
  • persoanele cu antecedente vaccinale necunoscute;
  • persoanele care călătoresc în zone cu focare de rujeolă;
• confirmarea infecției recente prin seroconversie sau prin creșterea semnificativă a nivelului IgG în probe pereche;
• evaluarea contacților unui caz de rujeolă, mai ales a gravidelor și a imunodeprimaților, pentru decizia de profilaxie;
• suspiciune de panencefalită sclerozantă subacută, prin determinare în ser și în lichidul cefalorahidian.

Rujeola este boală cu declarare obligatorie. Cazurile suspecte se raportează Direcției de Sănătate Publică. Confirmarea se face și prin detecția ARN viral (RT-PCR) din exsudat faringian sau nazofaringian și din urină.

Recoltare

Metodă

Chemiluminiscență (CLIA).

Valori de referință

Virus rujeolic IgG:

Virus rujeolic IgM:

Valorile de referință diferă în funcție de metodă. Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.

Interpretarea rezultatelor

Infecția recentă se confirmă prin:

• seroconversie IgG: IgG negativ, apoi pozitiv;
• sau creșterea semnificativă a nivelului IgG între o probă recoltată în faza acută și una recoltată în convalescență, la 10–14 zile distanță, testate în aceeași serie.

La o persoană vaccinată anterior, rujeola se poate prezenta cu IgM absent sau scăzut și cu o creștere rapidă, marcată, a IgG, prin răspuns secundar. În aceste situații, diagnosticul se confirmă prin RT-PCR.

Titrurile foarte mari de IgG, în ser și în lichidul cefalorahidian, cu indice de sinteză intratecală crescut, susțin diagnosticul de panencefalită sclerozantă subacută.

Limite și interferențe

Rezultate IgM fals negative:

• recoltare în primele 72 de ore de la apariția erupției;
• recoltare tardivă, după scăderea IgM;
• rujeola la persoanele vaccinate anterior;
• imunodepresie.

Rezultate IgM fals pozitive:

• infecția cu parvovirus B19;
• rubeola;
• infecția cu virusul herpetic uman tip 6 (HHV-6);
• infecția cu virusul Epstein-Barr;
• prezența factorului reumatoid.

Pe fond epidemiologic de incidență scăzută, un IgM pozitiv izolat se confirmă prin RT-PCR sau prin seroconversia IgG.

Vaccinarea recentă cu ROR poate determina IgM pozitiv timp de 6–8 săptămâni. Serologia nu diferențiază virusul vaccinal de virusul sălbatic. Diferențierea se face prin genotipare.

Administrarea recentă de imunoglobuline sau de derivate de sânge poate produce un IgG pozitiv prin transfer pasiv.

La sugarii sub 12 luni, IgG pozitiv poate reflecta anticorpii materni.

Rezultatele exprimate în AU/mL nu sunt comparabile între truse diferite și nu se pot converti direct în mUI/mL. Pragul internațional de protecție (120 mUI/mL, prin testul de neutralizare) nu se aplică direct acestor rezultate.