Enterovirus Ac IgM (echo-, coxsackie-, enterovirus grup 68-71)

Enterovirus – anticorpi IgM (ECHO, Coxsackie, enterovirusuri 68–71)

Ce sunt anticorpii IgM anti-enterovirus

Enterovirusurile sunt un grup mare de virusuri cu ARN, din familia Picornaviridae. Grupul cuprinde:

• virusurile Coxsackie A și B;
• virusurile ECHO;
• enterovirusurile „noi” (de exemplu tipurile 68–71);
• virusurile polio.

Transmiterea. Virusurile se transmit pe cale fecal-orală și prin secrețiile respiratorii. Se înmulțesc în principal în tubul digestiv.

Bolile produse. Cele mai multe infecții trec fără simptome sau ca o boală febrilă ușoară. Enterovirusurile pot produce și:

• boala mână-picior-gură și herpangina (vezicule în gât);
• conjunctivita;
• infecții respiratorii;
• meningita virală (enterovirusurile sunt cea mai frecventă cauză);
• encefalita;
• miocardita și pericardita;
• forme severe la nou-născuți.

Anticorpii IgM sunt primii anticorpi pe care organismul îi produce într-o infecție nouă. Analiza îi măsoară în sânge, ca indiciu al unei infecții recente cu enterovirus. Testul detectează anticorpi împotriva unui grup larg de enterovirusuri (ECHO, Coxsackie, enterovirusurile 68–71), fără să precizeze tipul exact de virus.

Indicații

• Suspiciunea unei infecții recente cu enterovirus, când nu se poate face testul PCR sau când proba pentru PCR nu mai este informativă:
  • boala mână-picior-gură;
  • herpangina;
  • febră cu erupție;
  • miocardită sau pericardită virală.
• Investigarea retrospectivă a unei infecții recente, alături de anticorpii IgG anti-enterovirus.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Metodă

Imunoenzimatică (EIA).

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

IgM pozitiv: sugerează o infecție recentă sau în curs cu un enterovirus. Rezultatul se interpretează împreună cu simptomele.

IgM negativ: nu s-au detectat anticorpi IgM. Rezultatul nu exclude o infecție recentă, mai ales dacă proba a fost recoltată în primele zile de boală, înainte ca anticorpii să apară.

IgM echivoc: testul se repetă după 1–2 săptămâni.

Limite și interferențe

PCR-ul este metoda de elecție pentru diagnosticul infecțiilor acute cu enterovirus, în special al meningitei și encefalitei. Testul PCR din lichidul cefalorahidian este cel mai rapid și cel mai sensibil.

Anticorpii IgM pot rămâne pozitivi câteva săptămâni sau luni după infecție. Uneori apar și la reinfecții cu alte tipuri de enterovirus.

Reacții încrucișate sunt frecvente între diferitele tipuri de enterovirus. De aceea, testul nu poate preciza tipul exact de virus.

Rezultate fals pozitive pot apărea:

• în alte infecții virale acute;
• în prezența factorului reumatoid.

La persoanele cu imunitate scăzută și la nou-născuți, răspunsul în anticorpi poate fi slab sau absent.