PAPP-A (Proteina A plasmatica asociata sarcinii)

PAPP-A (proteina A plasmatică asociată sarcinii)

Ce este PAPP-A

PAPP-A (pregnancy-associated plasma protein A) este o metaloproteinază dependentă de zinc. În sarcină este produsă în principal de trofoblastul placentar, iar în cantitate mică de deciduă. Este secretată în circulația maternă.

PAPP-A face parte din sistemul factorilor de creștere asemănători insulinei (IGF). Ea scindează proteina de legare IGFBP-4 și eliberează IGF liber, activ biologic. Prin acest mecanism contribuie la creșterea și dezvoltarea placentei și a fătului.

În sarcina normală, concentrația PAPP-A crește rapid în primul trimestru. La termen ajunge de circa 150 de ori mai mare decât în afara sarcinii.

PAPP-A este unul dintre cei doi markeri biochimici ai screeningului prenatal din primul trimestru (testul combinat), împreună cu subunitatea beta liberă a hCG (free β-hCG). Rezultatele se combină cu:

• vârsta mamei
• translucența nucală măsurată ecografic
• alți parametri materni

Din aceste date se calculează riscul pentru trisomiile 21, 18 și 13. Valorile scăzute de PAPP-A se asociază cu aneuploidii fetale și cu o funcție placentară deficitară. Aceasta poate duce ulterior la restricție de creștere intrauterină, preeclampsie, naștere prematură sau moarte fetală.

În afara sarcinii, PAPP-A este exprimată în plăcile de aterom instabile, în fibroblaste, osteoblaste și celulele musculare netede vasculare. A fost studiată ca marker de instabilitate a plăcii în boala coronariană, dar această utilizare nu este validată pentru practica de rutină.

Indicații

• Screeningul prenatal din primul trimestru (testul combinat), între 11+0 și 13+6 săptămâni de sarcină, împreună cu free β-hCG și măsurarea ecografică a translucenței nucale
• Evaluarea riscului de preeclampsie precoce în primul trimestru, ca parte a unui algoritm combinat (vezi Interpretare)
• Identificarea sarcinilor cu risc de disfuncție placentară (restricție de creștere intrauterină, naștere prematură), care necesită monitorizare ecografică suplimentară

Recoltare

Valori de referință

În sarcină. Nu există un interval de referință unic exprimat în ng/mL. Concentrația PAPP-A variază mult cu vârsta gestațională. Rezultatul se transformă în MoM (multiplu al medianei), adică raportul dintre valoarea pacientei și mediana sarcinilor normale de aceeași vârstă gestațională. MoM se corectează apoi pentru greutatea mamei, fumat, etnie, FIV și alți factori.

În afara sarcinii:

[de confirmat unitatea de măsură și valorile conform prospectului kitului]

Interpretarea rezultatelor

Rezultatul PAPP-A nu se interpretează izolat. Semnificația apare doar în calculul de risc combinat, care include vârsta mamei, translucența nucală, free β-hCG și, opțional, alți markeri ecografici. Testul combinat detectează circa 90% dintre sarcinile cu trisomie 21, la o rată de rezultate fals pozitive de circa 5%.

Profiluri caracteristice:

PAPP-A scăzută (< 0,4 MoM), cu risc calculat scăzut pentru aneuploidii. Semnalează un risc crescut de:

• restricție de creștere intrauterină
• preeclampsie
• naștere prematură
• moarte fetală
• dezlipire de placentă

Se recomandă monitorizare ecografică a creșterii fetale și Doppler al arterelor uterine. Medicul poate indica profilaxie cu aspirină în doză mică, după evaluarea riscului de preeclampsie.

Preeclampsie. Singură, PAPP-A are valoare predictivă limitată pentru preeclampsie. În algoritmul combinat Fetal Medicine Foundation (factori materni, tensiune arterială medie, indicele de pulsatilitate al arterelor uterine, PlGF), PlGF este markerul biochimic preferat. PAPP-A se folosește atunci când PlGF nu este disponibil.

Rezultat „risc crescut". Este un rezultat de screening, nu un diagnostic. Riscul crescut pentru trisomia 21 este de obicei peste 1/100–1/250, în funcție de pragul folosit. Confirmarea se face prin:

• test ADN fetal liber din sângele matern (NIPT), ca test de screening de nivel superior
• biopsie de vilozități coriale sau amniocenteză, ca teste diagnostice

Rezultat „risc scăzut". Nu garantează un făt sănătos. Testul combinat nu detectează circa 10% dintre sarcinile cu trisomie 21.

Limite și interferențe

• Vârsta gestațională trebuie stabilită ecografic (CRL). O datare greșită modifică MoM și duce la un calcul de risc eronat.
• În sarcina gemelară, valorile sunt aproximativ duble și calculul de risc este mai puțin precis. În sarcina cu un geamăn dispărut („vanishing twin"), rezultatul poate fi alterat.
• Greutatea mamei influențează concentrația (valori mai mici la greutate mare). Fumatul scade PAPP-A. Sarcinile obținute prin FIV au PAPP-A mai scăzută. Diabetul zaharat de tip 1 poate modifica valorile. Toate acestea se corectează în calculul MoM.
• Valoarea discriminatorie a PAPP-A pentru trisomia 21 este maximă la 9–11 săptămâni și scade spre 14 săptămâni. După 13+6 săptămâni, markerul nu mai este valid pentru testul combinat.
• Tratamentul cu heparină (nefracționată sau cu greutate moleculară mică) crește concentrația PAPP-A circulante, deoarece eliberează PAPP-A legată de suprafețele celulare. Aceasta este o limită importantă în utilizarea cardiologică a markerului.
• Anticorpii heterofili sau anti-șoarece (HAMA) pot interfera cu imunodozarea.
• Valorile obținute cu kituri diferite nu sunt interschimbabile. Calculul MoM trebuie făcut cu mediane specifice metodei.