Genotipare KIR

Informații generale

Genotiparea KIR identifică tiparul genetic al receptorilor KIR (Killer-cell Immunoglobulin-like Receptors), proteine exprimate pe suprafața celulelor NK — natural killer — din sistemul imunitar.

Celulele NK reprezintă o componentă a imunității înnăscute, cu rol în recunoașterea și distrugerea celulelor infectate viral și a celor tumorale. Spre deosebire de limfocitele T, ele nu necesită o sensibilizare prealabilă.

Activitatea lor este reglată printr-un echilibru între semnale opuse. Receptorii KIR se împart în două categorii: inhibitori, care recunosc moleculele HLA de pe celulele proprii și opresc atacul, și activatori, care declanșează răspunsul citotoxic. Repertoriul de gene KIR variază semnificativ de la o persoană la alta, atât ca număr, cât și ca tip, iar această variabilitate influențează intensitatea răspunsului imun individual.

Principiul metodei

Testul se efectuează prin SSP-PCR (Sequence-Specific Priming PCR).

Din proba de sânge se extrage ADN-ul, care este ulterior amplificat cu primeri specifici pentru fiecare genă KIR. Metoda permite detectarea prezenței sau absenței genelor individuale, rezultatul fiind tiparul complet KIR al persoanei testate, cu precizarea genelor activatoare și inhibitoare.

Recomandări pentru determinare

Transplant hematopoietic

Evaluarea compatibilității donator-receptor în transplantul de celule stem hematopoietice. Profilul KIR al donatorului, raportat la moleculele HLA ale primitorului, influențează activitatea celulelor NK după transplant, cu implicații asupra reacției grefă-contra-gazdă și asupra efectului antileucemic.

Infertilitate și pierderi repetate de sarcină

La nivelul mucoasei uterine se află o populație specializată de celule NK, cu rol în remodelarea vasculară necesară implantării și dezvoltării placentare. Interacțiunea dintre receptorii KIR materni și moleculele HLA-C de origine paternă, exprimate de trofoblast, participă la reglarea acestui proces.

Anumite combinații KIR-HLA au fost asociate în studii cu un risc crescut de eșec de implantare, preeclampsie și restricție de creștere fetală. Testul se efectuează în aceste situații ca parte a evaluării imunologice a cuplului infertil sau cu pierderi recurente de sarcină.

Cercetare imunologică

Studii privind susceptibilitatea la boli autoimune, infecții virale și patologie oncologică, precum și cercetări în domeniul medicinei personalizate.

Specimen și condiții de recoltare

Interpretarea rezultatelor

Rezultatul prezintă tiparul genetic KIR complet, cu precizarea genelor prezente și absente, activatoare și inhibitoare.

Genotipurile se încadrează de regulă în două categorii principale — haplotip A, cu predominanța genelor inhibitoare, și haplotip B, care include un număr mai mare de gene activatoare — cu numeroase variante intermediare.

Rezultatul nu are semnificație izolată. Interpretarea se face în context clinic și, în funcție de indicație, prin raportare la tipajul HLA: la donator și primitor în situația transplantului, respectiv la HLA-C al partenerului în evaluarea cuplului.

Genotipul KIR este o caracteristică genetică stabilă, care nu se modifică în timp; testarea se efectuează o singură dată.

Limite și interferențe

Testul analizează exclusiv genele KIR și nu oferă informații despre alte componente ale sistemului imunitar.

Rezultatul nu permite predicția cu certitudine a evoluției unei boli sau a succesului unei sarcini. Un anumit tipar genetic reprezintă un factor între mulți alții și nu determină singur rezultatul clinic.

Metoda identifică prezența sau absența genelor, fără a evalua nivelul de expresie al acestora pe suprafața celulelor NK.

În domeniul reproducerii, asocierile descrise între combinațiile KIR-HLA și complicațiile sarcinii provin în principal din studii observaționale. Deciziile terapeutice bazate pe aceste rezultate se iau exclusiv de către medicul specialist, în cadrul unei evaluări complete a cuplului.