Gena de fuziune BCR-ABL – detectie cantitativa

Gena de fuziune BCR:ABL1 – detecție cantitativă (p210 / p190)

Ce este testul BCR::ABL1 cantitativ

Leucemia mieloidă cronică (LMC) este o boală clonală a celulei stem hematopoietice. Ea este produsă de translocația t(9;22)(q34;q11), care formează cromozomul Philadelphia (Ph). Translocația unește gena BCR de pe cromozomul 22 cu gena ABL1 de pe cromozomul 9. Rezultatul este gena de fuziune BCR::ABL1 (denumită și BCR-ABL), care codifică o proteină himerică cu activitate tirozin-kinazică permanent activată.

Translocația t(9;22) apare și în leucemia acută limfoblastică B cu cromozom Philadelphia (LAL Ph+). Foarte rar apare în leucemia acută mieloidă și în leucemia sau limfomul limfoblastic T.

Tipurile de transcript depind de locul în care se rupe gena BCR:

Testul cantitativ măsoară câte copii de ARN mesager BCR::ABL1 există în sânge, raportat la o genă de control (ABL1). Rezultatul se exprimă în procente pe scala internațională (IS). Nivelul transcriptului reflectă numărul de celule leucemice rămase și este metoda standard de urmărire a răspunsului la tratamentul cu inhibitori de tirozin-kinază (imatinib, dasatinib, nilotinib, bosutinib și alții).

Indicații

• Monitorizarea răspunsului molecular la tratament în LMC și în LAL Ph+ cu transcript p210 sau p190 cunoscut. În LMC, testarea se face cel puțin o dată la 3 luni, inclusiv după obținerea răspunsului molecular major.
• Evaluarea bolii reziduale minime după tratament sau după transplant, pentru detectarea precoce a recăderii.
• Stabilirea eligibilității pentru oprirea tratamentului (remisiunea fără tratament) și monitorizarea după oprire.
• Investigarea unui răspuns neclar, a unor doze întrerupte sau reduse din cauza toxicității sau a suspiciunii de rezistență.

Testul cantitativ nu se folosește pentru diagnosticul inițial. La diagnostic se face un test calitativ (RT-PCR), care identifică tipul de transcript, de obicei împreună cu cariotipul hematologic din măduva osoasă sau cu testul FISH. Fără tipul de transcript cunoscut, un pacient cu transcript atipic poate apărea fals în remisiune moleculară completă.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială.
• Menționați laboratorului diagnosticul (LMC sau LAL Ph+), tipul de transcript identificat la diagnostic, tratamentul urmat și data începerii acestuia.

Recoltare

Important: proba se păstrează la 2–8 °C și trebuie să ajungă la laborator în maximum 3 zile de la recoltare.

Metodă

Testul folosește RT-PCR cantitativ în timp real (RT-qPCR):

1. Se extrage ARN-ul din leucocite.
2. ARN-ul se transcrie invers în ADN complementar.
3. Se amplifică și se cuantifică transcriptul BCR::ABL1 și gena de control ABL1.

Rezultatul se calculează astfel:

BCR::ABL1 (%) = (număr de copii BCR::ABL1 / număr de copii ABL1) × 100

Valoarea se convertește apoi pe scala internațională (IS). Pe această scală, 100% IS corespunde nivelului de bază standardizat al pacienților netratați din studiul IRIS. 0,1% IS corespunde unei reduceri de 3 log, adică răspunsului molecular major.

Valori de referință

Nedetectabil (transcript BCR::ABL1 absent)

Interpretarea rezultatelor

Definițiile răspunsului molecular (European LeukemiaNet 2020):

MR4 și răspunsurile mai profunde se numesc răspuns molecular profund.

Pragurile de răspuns la tratament în LMC (European LeukemiaNet 2020):

• Răspuns optim: tratamentul continuă.
• Avertisment: situația se reevaluează atent.
• Eșec: tratamentul se schimbă.
• La pacienții care urmăresc oprirea tratamentului, răspunsul optim este MR4 (≤ 0,01%).
• Obținerea MMR prezice o supraviețuire specifică bolii apropiată de 100%.

Oprirea tratamentului (remisiunea fără tratament). Se poate lua în discuție doar în prima fază cronică a LMC, la pacienții care îndeplinesc criteriile minime:

• transcript tipic e13a2 sau e14a2;
• tratament cu inhibitori de tirozin-kinază de peste 5 ani (peste 4 ani pentru inhibitorii de generația a doua);
• răspuns molecular profund (MR4 sau mai bun) menținut de peste 2 ani;
• fără eșec terapeutic anterior.

După oprire, BCR::ABL1 se urmărește:

• lunar în primele 6 luni;
• la 2 luni între lunile 6 și 12;
• apoi la 3 luni.

Peste 80% dintre recăderi apar în primele 6–8 luni. Pierderea MMR (BCR::ABL1 > 0,1%) este semnalul pentru reluarea tratamentului. Aproximativ jumătate dintre pacienți rămân în remisiune după oprire, iar 90–95% dintre cei cu recădere moleculară revin la răspunsul inițial după reluarea tratamentului.

Rezultat nedetectabil. Arată că transcriptul este sub limita de detecție a metodei. Nu dovedește eradicarea bolii. De aceea se raportează ca „leucemie nedetectabilă molecular”, împreună cu numărul de copii ale genei de control.

Limite și interferențe

• Transcripte atipice. Testul cuantifică doar transcriptele pentru care a fost proiectat (p210 și/sau p190). Transcriptele atipice (de exemplu e13a3, e14a3, e19a2), prezente la 2–4% dintre pacienții cu LMC, pot da rezultate fals negative. Ele trebuie identificate la diagnostic prin test calitativ.
• Calitatea ARN-ului. Rezultatul depinde de calitatea ARN-ului. Probele vechi, transportate necorespunzător sau recoltate pe heparină pot da rezultate nevalide.
• Comparabilitatea între laboratoare. Rezultatele obținute în laboratoare diferite sunt comparabile doar dacă sunt exprimate pe scala internațională. Urmărirea în timp se face de preferință în același laborator.
• Monitorizarea hematologică. Testul cantitativ nu înlocuiește hemoleucograma și frotiul sanguin, care se fac la 2 săptămâni până la obținerea răspunsului hematologic complet.

Bibliografie

1. Hochhaus A, Baccarani M, Silver RT, et al. European LeukemiaNet 2020 recommendations for treating chronic myeloid leukemia. Leukemia. 2020;34(4):966–984. doi: 10.1038/s41375-020-0776-2
2. Mayo Clinic Laboratories. Test BCRAB: BCR::ABL1, p210, mRNA Detection, Reverse Transcription-PCR (RT-PCR), Quantitative, Monitoring Assay. Test Catalog [online]. Accesat la 22.10.2026.
3. Mayo Clinic Laboratories. Test BADX: BCR::ABL1, Qualitative, Diagnostic Assay. Test Catalog [online]. Accesat la 22.10.2026.