Imunoglobulina M (IgM)

Ce este Imunoglobulina M (IgM)

Imunoglobulina M (IgM) este principalul anticorp produs în răspunsul imun primar, adică la primul contact cu un antigen. Reprezintă aproximativ 6% din imunoglobulinele serice. Are structură pentamerică: cinci molecule unite printr-un lanț de joncțiune. Datorită acestei structuri, IgM activează complementul mai eficient decât IgG și este deosebit de eficientă împotriva bacteriilor, mai ales a celor gram-negative. Tot din clasa IgM fac parte majoritatea factorilor reumatoizi și izoaglutininele anti-A și anti-B din sistemul de grupă sanguină ABO.

IgM este prima clasă de imunoglobuline sintetizată de făt și nou-născut și nu traversează placenta. De aceea, anticorpii IgM specifici sunt utili în două situații:

• stabilirea stadiului unei infecții: IgM sunt prezenți în infecția acută, iar IgG predomină în infecția veche sau cronică;
• evaluarea unei infecții congenitale: IgM specifici la nou-născut indică o infecție a acestuia, în timp ce IgG specifici pot fi anticorpi materni transferați prin placentă.

Macroglobulina din boala Waldenström aparține clasei IgM și poate produce sindrom de hipervâscozitate. Sindromul hiper-IgM este o imunodeficiență în care IgG și IgA lipsesc sau sunt foarte scăzute, iar IgM este normală sau crescută.

Indicații

• Evaluarea imunității umorale.
• Infecții repetate, suspiciune de imunodeficiență.
• Diagnosticul și monitorizarea tratamentului în macroglobulinemia Waldenström.
• Evaluarea probabilității unei infecții intrauterine la nou-născut.
• Evaluarea bolilor hepatice, în special a colangitei biliare primitive.

Recoltare

Important: probele suspectate că au crioglobuline sau aglutinine la rece se mențin la 37 °C până la coagulare și separarea serului.

Metodă

Imunoturbidimetrie accelerată cu polietilenglicol (PEG), pe analizorul Siemens Atellica CH (Atellica Solution). Metoda este standardizată față de materialul de referință internațional CRM-470.

Domeniul de măsurare este 21–330 mg/dL. Pentru valorile din afara acestui interval, proba se reanalizează automat după diluare, iar domeniul se extinde la 8–3300 mg/dL.

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură:
mg/dL × 0,01 = g/L
g/L × 100 = mg/dL

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute apar în:

• macroglobulinemia Waldenström (creștere monoclonală);
• afecțiuni hepatice: hepatite și, tipic, colangita biliară primitivă;
• infecții acute și cronice, inclusiv malarie și tripanosomiază;
• boli autoimune: lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă;
• sindromul hiper-IgM;
• unele disgamaglobulinemii.

Valori scăzute apar în:

• agamaglobulinemie și aplazie limfoidă;
• leucemia limfatică cronică;
• mielomul non-IgM și boala lanțurilor grele;
• unele disgamaglobulinemii;
• sindroame cu pierdere de proteine.

La sugari și copiii mici, valorile sunt fiziologic mai mici decât la adulți.

În sângele din cordonul ombilical, o valoare a IgM peste 20 mg/dL sugerează un răspuns imun intrauterin, adică o posibilă infecție congenitală: citomegalovirus, sifilis, toxoplasmoză, rubeolă etc. Confirmarea se face prin determinarea anticorpilor IgM specifici.

O creștere a IgM nu dovedește singură existența unei proteine monoclonale. Pentru a o confirma sunt necesare electroforeza proteinelor serice și imunofixarea.

Limite și interferențe

• Unele medicamente și substanțe endogene pot influența rezultatul.
• Rezultatul se interpretează împreună cu tabloul clinic și cu celelalte investigații.