HCV ARN-PCR - cantitativ-incarcatura virala

Ce este HCV ARN-PCR - cantitativ-incarcatura virala

Testul măsoară cantitatea de material genetic (ARN) al virusului hepatitei C (VHC) din plasmă, adică încărcătura virală sau viremia C. Arată dacă virusul este prezent și se multiplică.

Virusul hepatitei C

Virusul hepatitei C face parte din familia Flaviviridae. Se transmite în principal prin sânge (pe cale parenterală). Infecția este mai frecventă la:

• persoanele cu transplant de organe sau care au primit transfuzii de sânge;
• consumatorii de droguri injectabile;
• pacienții dializați.

Infecția acută este de obicei ușoară sau fără simptome, dar în 60–90% din cazuri devine cronică.

De ce nu sunt suficienți anticorpii și transaminazele

TGP-ul a fost mult timp un criteriu pentru decizia de biopsie hepatică sau de tratament, dar are mai multe limite:

• în hepatita cronică C poate fluctua spontan, cu perioade lungi de valori normale;
• poate fi influențat de alcool, medicamente, alte infecții virale sau steatoza hepatică nonalcoolică;
• la 20–40% dintre pacienții cu infecție cronică rămâne permanent normal sau doar ușor crescut, deși virusul continuă să se multiplice.

Ce aduce PCR-ul

Detectarea ARN-ului viral prin PCR măsoară direct replicarea virusului. Testele actuale, de tip PCR în timp real, sunt mai sensibile și pot măsura un interval de valori mult mai larg decât PCR-ul convențional. Testul este util:

• în diagnostic: confirmă infecția activă și poate detecta virusul înainte de apariția anticorpilor (seroconversie);
• în evoluție: ajută la evaluarea progresiei bolii;
• în tratament: arată eficiența terapiei antivirale, atât în regimul clasic cu interferon pegilat și ribavirină, cât și în protocoalele noi cu antivirale cu acțiune directă.

Indicații

• Confirmarea infecției active la persoanele cu anticorpi anti-VHC pozitivi.
• Detectarea precoce a infecției, înainte de seroconversie.
• Evaluarea progresiei bolii.
• Monitorizarea tratamentului antiviral, înainte, în timpul și după terapie.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Important: proba se centrifughează, plasma se congelează și se trimite congelată, în eprubetă individuală.

Metodă

RT-PCR în timp real (COBAS 8800): reacție de polimerizare în lanț, cu detecția în timp real a fragmentului amplificat prin măsurarea fluorescenței emise. Procesarea probelor este complet automatizată.

• Limita de detecție: 15 UI/mL, egală cu sensibilitatea analitică a metodei.

Valori de referință

ARN-VHC: nedetectabil.

Interpretarea rezultatelor

Cum se citește rezultatul

Forma logaritmică ajută la evaluarea răspunsului la tratament. O variație de 1 log față de valoarea de bază înseamnă o creștere sau o scădere de 10 ori a viremiei.

Monitorizarea tratamentului cu antivirale cu acțiune directă (fără interferon)

Viremia se determină:

1. înainte de începerea tratamentului;
2. opțional, după 2–4 săptămâni de tratament;
3. la sfârșitul tratamentului, după 8, 12, 16 sau 24 de săptămâni, în funcție de schemă;
4. la 12 sau 24 de săptămâni după încheierea tratamentului.

Monitorizarea în regimul clasic (interferon pegilat + ribavirină)

Interferonul pegilat (PegIFNα) asociat cu ribavirina este indicat la adulții cu hepatită cronică C și ARN-VHC pozitiv, inclusiv la cei cu ciroză hepatică compensată. Ținta tratamentului este răspunsul virusologic susținut (SVR): ARN-VHC nedetectabil la 6 luni după terapie.

Răspunsul la tratament depinde de mai mulți factori:

• virali: genotipul viral, determinat prin genotiparea VHC, și viremia de la început;
• ai pacientului: rasa, severitatea bolii hepatice, rezistența la insulină;
• corectabili la o nouă încercare: reducerile mari de doză sau întreruperea tratamentului din cauza reacțiilor adverse hematologice sau a depresiei, complianța scăzută.

Tipuri de răspuns favorabil:

Tipuri de eșec terapeutic:

Durata tratamentului depinde de genotip:

• genotipurile 1 și 4: 48 de săptămâni, indiferent de viremia de la început;
• genotipurile 2 și 3: 24 de săptămâni, fără scăderea eficienței (rata SVR de 84%).

Studiul INDIV-2 a arătat că, la genotipurile 1 și 4, durata poate fi adaptată după răspuns:

• „rapid responders” cu viremie de început scăzută (sub 600.000–800.000 UI/mL): 24 de săptămâni;
• „standard responders”: 48 de săptămâni;
• „slow responders”: prelungire până la 72 de săptămâni.

Rata SVR a fost de 55% cu tratamentul individualizat, față de 48% cu tratamentul standard de 48 de săptămâni.

Limite și interferențe

Heparina inhibă reacția PCR, de aceea nu se folosește ca anticoagulant.