Anticorpi anti-HCV – test de confirmare (blot)

Anticorpi anti-HCV – test de confirmare (blot)

Ce este testul de confirmare anti-VHC

Testul verifică dacă anticorpii găsiți la screening sunt într-adevăr anticorpi IgG specifici împotriva virusului hepatitei C (VHC). Se face pe probele de ser care au ieșit reactive (pozitive) la testele de screening pentru anticorpi anti-VHC, efectuate prin ELISA sau prin tehnici asemănătoare. Este folosit mai ales în băncile de sânge.

Ce aduce în plus față de screening

Testul de screening dă un singur rezultat global: reactiv sau nereactiv. Testul de confirmare separă antigenele virale unul de altul, astfel încât se vede față de care proteine ale virusului s-au format anticorpi. Profilul acesta ajută la încadrarea infecției într-o anumită etapă și la deosebirea unei reacții reale de una nespecifică.

Testele de screening au devenit tot mai performante, iar tehnicile moleculare, ca ARN-VHC, sunt tot mai folosite. De aceea, testul de confirmare se păstrează mai ales pentru cazurile cu rezultat slab pozitiv la screening.

Cum evoluează anticorpii în timp

Indicații

• Confirmarea unui rezultat reactiv la screeningul pentru anticorpi anti-VHC, mai ales când rezultatul a fost slab pozitiv.
• Testarea în băncile de sânge.

Pregătirea pacientului

De preferat à jeun (pe nemâncate).

Recoltare

Metodă

Imunoblot. Testul folosește 6 antigene recombinante ale VHC, purificate și relevante pentru diagnostic.

1. Pregătirea stripului: antigenele sunt separate după greutatea moleculară prin electroforeză în gel de poliacrilamidă cu dodecil-sulfat de sodiu (SDS-PAGE) și transferate pe o membrană de nitroceluloză (Western blotting). Locurile libere de pe membrană sunt blocate cu o soluție de proteine, iar membrana este tăiată în fâșii (stripuri).
2. Incubarea cu serul: stripul se incubează cu serul diluat al pacientului. Anticorpii specifici, dacă există, se leagă de antigenele corespunzătoare.
3. Conjugatul: după spălare se adaugă un conjugat anti-IgG uman marcat cu peroxidază, care se fixează pe complexele antigen–anticorp.
4. Colorarea: se adaugă un substrat cu peroxid de hidrogen și 4-cloro-1-naftol. Acolo unde s-au legat anticorpi, apar benzi albastru-închis.

Antigenele de pe strip, în ordinea în care sunt fixate:

Testul detectează anticorpi față de toate cele 6 genotipuri ale VHC.

Valori de referință

Negativ.

Interpretarea rezultatelor

Citirea benzilor

Fiecare bandă se compară cu banda de control (cut-off) de pe același strip:

Interpretarea finală se face cu un program informatic, după scanarea stripului, pe baza criteriilor de mai jos. O bandă se consideră prezentă dacă este cel puțin la fel de intensă ca banda de control.

Ce înseamnă rezultatul

Pozitiv. Confirmă anticorpii specifici anti-VHC, apăruți în urma unei infecții din trecut sau a unei infecții cronice.

Negativ. Anticorpii anti-VHC specifici lipsesc, deci rezultatul de la screening a fost fals pozitiv.

Echivoc. Prezența anticorpilor este incertă. Testul se repetă după 3–4 săptămâni, pentru a stabili rezultatul definitiv. Un rezultat echivoc poate însemna:

• seroconversie în curs: anticorpii abia apar, iar la repetare rezultatul va fi pozitiv;
• producție redusă de anticorpi, la pacienții imunodeprimați;
• reactivitate nespecifică.

Rezultatul echivoc se interpretează împreună cu contextul clinic și epidemiologic, adică cu factorii de risc pentru infecția VHC. La pacienții imunodeprimați cu risc crescut și rezultat echivoc se recomandă determinarea ARN-VHC.

Limite și interferențe

• NS4 izolat reprezintă cel mai adesea o reacție nespecifică.
• NS3 sau NS4 izolate pot apărea la pacienții care au primit sânge sau derivate de sânge.
• NS5 izolat poate apărea în infecția acută cu virusul Epstein-Barr.