Anticorpi Brucella abortus IgG

Anticorpi anti-Brucella abortus IgG

Ce este bruceloza

Bruceloza (numită și febra ondulantă, febra de Malta sau febra mediteraneeană) este o zoonoză, o boală transmisă de la animale la om. Este produsă de bacterii din genul Brucella, cocobacili gram-negativi care trăiesc în interiorul celulelor. Speciile care îmbolnăvesc omul sunt:

• B. abortus (bovine);
• B. melitensis (capre, oi);
• B. suis (porci);
• B. canis (câini).

Cum se transmite:

• cel mai frecvent, prin consumul de lapte și produse lactate nepasteurizate: unt, brânzeturi moi, înghețată din lapte crud;
• prin contactul direct cu țesuturile sau lichidele animalelor infectate, la nivelul rănilor de pe piele sau al mucoaselor. Riscul crește la sacrificarea animalelor și la asistarea fătărilor;
• prin inhalare;
• mai rar, prin carne insuficient preparată termic. Transmiterea de la om la om este rară.

Cine are risc mai mare:

• persoanele din zonele endemice: bazinul mediteranean, Europa de Est, Orientul Mijlociu, părți din Asia, Africa și America Centrală și de Sud;
• persoanele expuse profesional: crescători de animale, lucrători din abatoare, medici veterinari, personal de laborator.

Cum se manifestă:

• incubația este de obicei de 2–4 săptămâni, dar poate varia între 5 zile și 6 luni;
• simptomele inițiale sunt nespecifice: febră, transpirații nocturne, oboseală, dureri articulare și musculare, cefalee, stare generală alterată;
• complicațiile localizate sunt frecvente și pot afecta aproape orice organ:
  • cele mai frecvente sunt cele osteoarticulare, urmate de cele ale aparatului reproducător;
  • endocardita este rară, dar este principala cauză de deces;
• în sarcină, infecția poate crește riscul de avort;
• netratată, boala poate deveni cronică și poate persista ani de zile.

Ce sunt anticorpii IgG. Ca răspuns la infecție, organismul produce întâi anticorpi IgM, apoi anticorpi IgG. Anticorpii IgG anti-Brucella sunt crescuți atât în bruceloza acută, cât și în bruceloza cronică. Anticorpii IgM sunt foarte scăzuți în forma cronică.

Indicații

• Diagnosticul brucelozei la pacienții cu febră prelungită sau recurentă, transpirații, dureri articulare sau complicații localizate (osteoarticulare, genitale), mai ales dacă au:
  • consumat lapte sau produse lactate nepasteurizate;
  • avut contact cu animale;
  • călătorit în zone endemice.
• Evaluarea unei bruceloze cronice sau a unei recăderi, împreună cu anticorpii IgM anti-Brucella abortus.
• Evaluarea persoanelor expuse profesional, în context clinic sugestiv.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul poate recomanda două probe:

• prima, în faza acută, în primele 7 zile de la debutul simptomelor;
• a doua, la 2–4 săptămâni după prima.

Recoltare

Metodă

Imunochimiluminescență (CLIA).

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv. Indică prezența anticorpilor IgG anti-Brucella. Poate apărea în:

• bruceloza acută, mai ales împreună cu anticorpii IgM;
• bruceloza cronică sau recăderi, de regulă cu IgG crescuți și IgM scăzuți;
• o infecție trecută: anticorpii pot persista peste un an după vindecarea prin tratament corect.

Confirmarea diagnosticului:

• o creștere de cel puțin 4 ori a anticorpilor între două probe recoltate la 2–4 săptămâni distanță confirmă bruceloza;
• dacă nu se pot obține două probe, o singură probă pozitivă, într-un tablou clinic compatibil, permite un diagnostic probabil;
• standardul pentru diagnostic rămâne hemocultura. Se recoltează în timpul febrei, înainte de începerea antibioticelor, iar laboratorul trebuie anunțat că se suspectează bruceloza;
• pentru completarea serologiei se mai pot face:
  • reacția Wright (aglutinarea serică);
  • reacția Huddleson;
  • anticorpii IgG și IgM anti-Brucella spp..

Rezultat negativ. Face puțin probabilă o bruceloză, dar nu o exclude complet:

• la începutul bolii, anticorpii IgG pot să nu fi apărut încă. Medicul poate recomanda repetarea analizei sau determinarea anticorpilor IgM;
• infecția cu B. canis nu este detectată de testele serologice obișnuite.

Rezultatele serologice sunt doar o dovadă de susținere pentru o infecție recentă. Se interpretează de medic (infecționist), împreună cu tabloul clinic și istoricul expunerii.

Limite și interferențe

• Reacții încrucișate. Anticorpii față de alte bacterii pot da rezultate fals pozitive. Exemple: Francisella tularensis, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.
• Persistența anticorpilor. Anticorpii pot rămâne pozitivi peste un an după tratament reușit. Serologia de control nu este utilă pentru a stabili durata tratamentului.
• B. canis și tulpina vaccinală RB51 nu sunt detectate prin serologie.
• În formele cronice sau complicate, serologia poate să nu fie concludentă.
• Diagnosticul nu se pune doar pe baza serologiei. Se interpretează împreună cu clinica și expunerea și, ideal, se confirmă prin hemocultură.

Bibliografie:

1. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Brucellosis – Serology (for clinicians).
2. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). CDC Yellow Book 2024: Brucellosis.
3. ARUP Consult. Brucella Species.
4. Hayoun MA, Muco E, Shorman M. Brucellosis. StatPearls. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; actualizat 29 aprilie 2023.
5. Araj GF, Lulu AR, Mustafa MY, Khateeb MI. Evaluation of ELISA in the diagnosis of acute and chronic brucellosis in human beings. Epidemiol Infect. 1986;97(3):457–469. doi:10.1017/S0022172400063634