Klebsiella pneumoniae – anticorpi IgG, IgM, IgA

Ce este serologia Klebsiella pneumoniae

Klebsiella pneumoniae, cunoscută și ca bacilul Friedländer, este un bacil gram-negativ, imobil, încapsulat, lactozo-pozitiv, prezent în flora normală a cavității bucale, a tegumentului și a tractului gastrointestinal. Bacteriile din genul Klebsiellaexprimă două tipuri de antigene de suprafață: antigenul O, de natură lipopolizaharidică, și antigenul K, polizaharidul capsular, ambele contribuind la patogenitate. Sunt descrise peste 77 de serotipuri capsulare.

Este un patogen oportunist, principalul rezervor fiind tractul gastrointestinal al pacienților și mâinile personalului medical. Determină pneumonii comunitare, clasic la pacienți cu alcoolism cronic, diabet zaharat sau boală pulmonară cronică, dar mai ales infecții nosocomiale, cu răspândire rapidă în focare. Spectrul clinic cuprinde pneumonie, bacteriemie, infecții urinare, infecții ale plăgilor, colecistită, colangită, osteomielită, endocardită, endoftalmită, meningită și tromboflebită.

Riscul de infecție nosocomială crește în prezența dispozitivelor invazive, a cateterelor urinare, a contaminării echipamentelor de suport respirator, la pacienții cu stare generală precară și la cei internați în terapie intensivă. Folosirea pe scară largă a antibioticelor cu spectru larg a favorizat portajul și selecția tulpinilor multirezistente, producătoare de betalactamaze cu spectru extins și, tot mai frecvent, de carbapenemaze — o problemă majoră de sănătate publică în spitale.

Determinarea anticorpilor anti-Klebsiella nu servește la diagnosticul infecțiilor cu această bacterie, care se stabilește exclusiv prin cultură din produsul patologic, cu antibiogramă. Testul serologic a fost dezvoltat pentru o cu totul altă întrebare: rolul posibil al Klebsiella pneumoniae în etiopatogenia spondilartritelor asociate cu HLA-B27, în special a spondilitei anchilozante.

Primele rapoarte au apărut la sfârșitul anilor 1970, când s-a observat o colonizare intestinală crescută cu Klebsiella în fazele active ale bolii. În 1983, Trull și colaboratorii au arătat că titrurile de anticorpi IgA anti-Klebsiella sunt semnificativ mai mari la pacienții cu forme active de boală, comparativ cu formele inactive sau cu subiecții sănătoși.

Două teorii au încercat să explice asocierea. Teoria mimetismului molecular presupune o reactivitate încrucișată între antigenele bacteriei și epitopi ai moleculei HLA-B27; ea se sprijină pe observația că anticorpii anti-Klebsiella se leagă de celule HLA-B27 pozitive și pe identificarea unei secvențe comune de șase aminoacizi, prezentă atât la Klebsiella, cât și în structura HLA-B*2705. Teoria receptorului pornește de la funcția moleculelor de clasă I ale complexului major de histocompatibilitate, HLA-B27 acționând ca receptor pentru peptide artritogene de origine bacteriană, iar limfocitele T citotoxice îndreptate împotriva acestora atacând proteine similare structural de la nivelul articulațiilor.

Studii care au analizat răspunsul în anticorpi față de polizaharidele capsulare au arătat titruri crescute de IgG față de serotipurile K26, K36 și K50 la pacienții cu spondilită anchilozantă HLA-B27 pozitivi. Aceste trei tipuri capsulare conțin polizaharide recunoscute de macrofage printr-un mecanism lectinic, ceea ce ar putea explica o etapă inițială a procesului patogenic.

Cu toate acestea, legătura dintre Klebsiella și spondilartrite rămâne neconfirmată: rezultatele grupurilor de cercetare sunt contradictorii, iar determinarea anticorpilor nu figurează în criteriile de diagnostic sau în ghidurile de practică pentru spondilartrite. Testul are, în prezent, valoare orientativă și de cercetare.

Indicații

• investigarea complementară a pacienților cu artrită reactivă sau spondilartrită, în special în formele cu debut după un episod infecțios digestiv;
• evaluarea pacienților cu spondilită anchilozantă activă, ca investigație suplimentară;
• cercetare clinică privind rolul agenților enterici în patogenia spondilartritelor.

Recoltare

Metodă

Imunofluorescență indirectă, cu determinarea separată a anticorpilor de tip IgG, IgM și IgA.

Valori de referință

• Klebsiella pneumoniae IgG: negativ
• Klebsiella pneumoniae IgM: negativ
• Klebsiella pneumoniae IgA: negativ

Rezultatele se exprimă calitativ: negativ, echivoc sau pozitiv.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat negativ pentru toate cele trei clase nu exclude nici contactul anterior cu bacteria, nici o spondilartrită.

IgG pozitiv reflectă contactul anterior cu Klebsiella pneumoniae. Deoarece bacteria face parte din flora normală digestivă, anticorpii de tip IgG sunt frecvenți și în populația generală sănătoasă; un rezultat pozitiv izolat nu are semnificație diagnostică.

IgA pozitiv este componenta cu cea mai mare relevanță în contextul spondilartritelor: titrurile crescute de IgA au fost asociate cu formele active de boală și reflectă un răspuns imun de tip mucos, sugestiv pentru colonizarea sau stimularea antigenică intestinală persistentă.

IgM pozitiv sugerează un contact recent, dar are utilitate limitată, infecțiile cu Klebsiella fiind diagnosticate prin cultură, nu serologic.

Poziționarea corectă a analizei: rezultatul nu confirmă și nu infirmă diagnosticul de spondilartrită. Diagnosticul se stabilește pe criterii clinice, pe examenul imagistic — radiografie de articulații sacroiliace sau imagistică prin rezonanță magnetică — pe markerii inflamatori și pe determinarea HLA-B27. Serologia Klebsiella poate aduce un argument suplimentar în cazurile în care se suspectează o artrită reactivă postenterică, dar nu modifică prin ea însăși conduita terapeutică.

Pentru diagnosticul unei infecții active cu Klebsiella — pneumonie, infecție urinară, sepsis — investigația necesară este cultura din produsul patologic, cu antibiogramă, nu serologia.

Limite și interferențe

• Testul nu diagnostichează infecția cu Klebsiella pneumoniae; pentru aceasta se efectuează cultură cu antibiogramă.
• Klebsiella pneumoniae face parte din flora digestivă normală, astfel încât anticorpii sunt frecvenți la persoane sănătoase, iar specificitatea unui rezultat pozitiv este redusă.
• Metoda nu este standardizată internațional, iar rezultatele obținute în laboratoare diferite nu sunt comparabile.
• Determinarea nu figurează în criteriile de clasificare și în ghidurile de diagnostic pentru spondilartrite.
• Sunt posibile reacții încrucișate cu alte enterobacterii — Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Yersinia — care pot determina rezultate fals pozitive.
• Rezultatul nu se corelează cu activitatea bolii într-o manieră suficient de constantă pentru a fi folosit în monitorizare.
• Hemoliza, lipemia și contaminarea bacteriană a probei interferează cu determinarea.