Virus urlian – anticorpi IgG în LCR și ser (indice anticorpi specifici)

Informații generale

Virusul urlian aparține familiei Paramyxoviridae, alături de virusurile parainfluenzae, virusul sincițial respirator și virusul rujeolic. Transmiterea se realizează prin secrețiile respiratorii provenite de la persoanele infectate.

Între 70 și 90% dintre copiii cu vârsta de 4–15 ani dezvoltă boală clinic manifestă, trăsătura principală fiind inflamația nesupurativă, uni- sau bilaterală, a glandei parotide — parotidita epidemică.

Complicații

Oreionul evoluează de regulă fără probleme, însă pot apărea complicații: afectarea sistemului nervos central (meningită, encefalită), pancreatită — sub 5% dintre cazuri —, miocardită și pericardită urliană, situații rare, artrită, pneumonie interstițială sau nefrită.

Afectarea sistemului nervos central

Meningoencefalita este cea mai frecventă complicație în copilărie. Rata reală a incidenței este dificil de estimat, existând și forme subclinice de infecție a SNC. Bărbații sunt afectați de 3–5 ori mai frecvent decât femeile, iar mortalitatea este de 2%.

Infecția SNC poate apărea simultan cu parotidita sau la aproximativ 10 zile după afectarea glandei salivare.

Meningita urliană survine la 1–10% dintre pacienți, la 1–2 săptămâni de la afectarea glandelor salivare, manifestându-se prin febră, cefalee, redoare de ceafă și vărsături.

Encefalita apare în 0,5% dintre cazuri și se caracterizează prin febră, alterarea stării de conștiență, convulsii, pareză și afazie — simptome care pot persista 1–2 săptămâni. Unii pacienți rămân cu sechele: retard psihomotor, hidrocefalie.

Alte complicații neurologice: surditate temporară sau definitivă, ataxie cerebeloasă, paralizii faciale, mielită transversă, nevrită optică, sindrom Guillain-Barré.

Principiul testului

Până la 90% dintre pacienții cu meningită acută urliană prezintă sinteză intratecală de anticorpi IgG specifici, începând cu prima săptămână de la debutul infecției. Acești anticorpi oligoclonali pot persista uneori peste 2 ani.

Simpla prezență a anticorpilor specifici în LCR nu este însă concludentă: aceștia pot proveni din sânge, prin difuziune pasivă, în special atunci când bariera hematoencefalică este alterată.

Din acest motiv, evaluarea corectă presupune determinarea simultană, în LCR și în ser, a mai multor parametri — celularitate, concentrația totală a IgG, concentrația albuminei — și aplicarea unei funcții hiperbolice care distinge fracțiunile proteice provenite din sânge de cele sintetizate în SNC (diagrama Reiber).

Recomandări pentru determinare

Diagnosticul de laborator al infecției SNC cu virusul urlian.

Specimen și condiții de recoltare

Se recoltează obligatoriu două probe, în aceeași ședință:

Stabilitate: 7 zile la 2–8°C, atât pentru ser, cât și pentru LCR.

Cauze de respingere: ser hemolizat; plasmă în loc de ser.

Metode: nefelometrie — pentru determinarea albuminei și a anticorpilor IgG totali în ser și LCR; ELISA — pentru determinarea anticorpilor specifici în ser și LCR.

Parametri raportați și valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Evaluarea conform diagramei Reiber

Buletinul include interpretarea rezultatelor, cu una dintre următoarele situații:

• barieră hematoencefalică integră, fără sinteză intratecală de IgG
• barieră hematoencefalică integră, cu sinteză intratecală de IgG prezentă
• barieră hematoencefalică alterată, fără sinteză intratecală de IgG
• barieră hematoencefalică alterată, cu sinteză intratecală de IgG prezentă

Indicele anticorpilor specifici (ASI)

Pentru anticorpii IgG, indicele se calculează conform formulei:

ASI = Qspec / QIgG

unde:

• Qspec = coeficientul anticorpilor IgG specifici = anticorpi IgG specifici în LCR / anticorpi IgG specifici în ser
• QIgG = coeficientul anticorpilor IgG totali = IgG în LCR / IgG în ser

Atunci când este necesar (QIgG > Qlim), se aplică corecția pentru sinteza locală de IgG policlonale:

ASI = Qspec / Qlim

Qlim reprezintă fracțiunea anticorpilor IgG din LCR care provin exclusiv din sânge și se calculează, printr-o formulă dedicată, din indicele albuminic individual (QAlb).

Praguri decizionale

Un ASI peste 1,5 indică sinteza intratecală de anticorpi anti-virus urlian și susține diagnosticul de infecție a sistemului nervos central cu acest agent.

Rezultatul se interpretează în context clinic, alături de celelalte date ale examenului LCR — citologie, proteinorahie, glicorahie — și de tabloul neurologic.