Ureaplasma urealyticum / parvum ADN-PCR (secretie genitala, urina)

Ureaplasma urealyticum / parvum – ADN, PCR (secreție genitală, urină)

Informații generale

Ureaplasma urealyticum și Ureaplasma parvum sunt bacterii din familia Mycoplasmataceae, caracterizate prin absența peretelui celular — particularitate care explică rezistența naturală la antibioticele beta-lactamice — și prin capacitatea de a hidroliza ureea.

Cele două specii au fost considerate inițial biovaruri ale aceleiași specii și au fost separate taxonomic ulterior. U. parvum este mai frecvent izolată din tractul genital, în timp ce U. urealyticum este mai frecvent asociată cu manifestări patologice — motiv pentru care diferențierea celor două specii are relevanță clinică.

Transmiterea se realizează pe cale sexuală, precum și vertical, de la mamă la făt — intrauterin sau la trecerea prin canalul de naștere.

Colonizare și infecție

Ureaplasmele fac parte din flora genitală normală la o proporție importantă din populație, ratele de colonizare vaginală raportate variind larg, între 40 și 80%.

Din acest motiv, sunt considerate patogeni oportuniști: identificarea lor nu echivalează automat cu o infecție care necesită tratament. Semnificația clinică se stabilește prin corelarea rezultatului cu tabloul clinic, cu examenul microscopic al secreției și cu excluderea altor agenți etiologici.

Patologie asociată

La bărbați — uretrită non-gonococică, epididimită, prostatită, alterarea parametrilor spermatici. Infecția determină scăderea conținutului de zinc și seleniu din lichidul seminal, cu reducerea motilității progresive și a vitalității spermatozoizilor.

La femei — cervicită, uretrită, boală inflamatorie pelvină, vaginoză bacteriană, litiază urinară.

În sarcină — corioamniotită, ruptură prematură de membrane, naștere prematură, moarte fetală. La nou-născut: pneumonie, meningită, displazie bronhopulmonară la prematuri.

În infertilitate — infecția a fost asociată cu infertilitate de cuplu, atât prin afectarea calității spermei, cât și prin modificări la nivelul tractului genital feminin.

Principiul metodei

Testul utilizează PCR multiplex cu hibridizare pe array.

Etapa de amplificare multiplex permite copierea simultană a secvențelor-țintă, iar produșii de amplificare sunt ulterior hibridizați pe un suport solid care conține sonde specifice fixate în poziții predefinite. Semnalul generat în fiecare poziție identifică agentul patogen corespunzător.

Avantajul acestei tehnologii constă în capacitatea de a detecta și diferenția simultan U. urealyticum de U. parvum, precum și de a identifica, în cadrul aceluiași test, coinfecțiile cu alți agenți patogeni genitali — element relevant, întrucât infecțiile mixte sunt frecvente în această patologie.

Sensibilitatea metodei este superioară culturii, iar rezultatul se obține fără a depinde de viabilitatea bacteriilor din probă.

Recomandări pentru determinare

• uretrită non-gonococică, în special după excluderea Neisseria gonorrhoeae și Chlamydia trachomatis
• cervicită, vaginoză recidivantă
• disurie sau simptomatologie urinară joasă cu urocultură negativă
• evaluarea cuplului infertil
• evaluarea parametrilor spermatici modificați
• pierderi recurente de sarcină, naștere prematură în antecedente
• evaluare preconcepțională
• boală inflamatorie pelvină
• evaluarea partenerilor persoanelor diagnosticate

Specimen și condiții de recoltare

Secreție genitală — exsudat cervical sau vaginal la femei, exsudat uretral la bărbați. Tamponul se introduce în flaconul ThinPrep, conform instrucțiunilor de pe recipient.

Recoltarea în mediu lichid ThinPrep permite, atunci când este cazul, efectuarea din aceeași probă și a altor determinări — citologie în mediu lichid, testare HPV — fără o recoltare suplimentară.

Urină — prima porțiune a jetului urinar, la cel puțin 1–2 ore de la ultima micțiune. Spre deosebire de urocultură, unde se recoltează jetul mijlociu, pentru detecția moleculară a agenților uretrali este necesară prima porțiune, care conține materialul celular din uretră.

Condiții obligatorii:

• recoltarea se efectuează înaintea inițierii oricărui tratament antibiotic
• la femei, în afara perioadei menstruale, fără toaletă locală prealabilă și fără ovule sau creme vaginale cu 48–72 de ore înainte
• la bărbați, fără micțiune cu 1–2 ore înaintea recoltării exsudatului uretral

(volumul probei, stabilitatea și termenul de eliberare — de completat conform protocolului propriu)

Interpretarea rezultatelor

Rezultatul se raportează calitativ, cu precizarea speciei identificate: U. urealyticum, U. parvum sau ambele.

Rezultat pozitiv — confirmă prezența materialului genetic bacterian. Nu distinge între colonizare și infecție activă, motiv pentru care decizia terapeutică aparține medicului, pe baza simptomatologiei și a contextului clinic.

Rezultat negativ — exclude prezența ureaplasmelor la nivelul probei analizate, la pragurile de detecție ale metodei.

Limite

Metoda moleculară nu diferențiază bacteriile viabile de cele neviabile, motiv pentru care testul de control post-tratament se efectuează la cel puțin 3–4 săptămâni de la încheierea antibioterapiei.

Testul nu oferă informații despre sensibilitatea la antibiotice. Rezistența ureaplasmelor la macrolide și tetracicline este în creștere; dacă se consideră necesară testarea sensibilității, este indicată cultura cu antibiogramă.

Un rezultat pozitiv la un pacient asimptomatic reflectă cel mai probabil colonizare și nu justifică, prin el însuși, tratament antibiotic. Tratarea sistematică a purtătorilor asimptomatici nu este recomandată și contribuie la selecția de tulpini rezistente.

Tratamentul antibiotic recent reduce încărcătura bacteriană și poate genera rezultate fals negative.

Rezultatul se interpretează în corelație cu celelalte investigații ale profilului genital: Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma genitalium, Trichomonas vaginalis, examen bacteriologic al secreției.