Analiza firului de păr (elemente toxice și minerale) Ce este analiza firului de păr Analiza determină în firul…
Toxicologie
Mercur in sange
Important
Sânge venos recoltat pe eprubetă vidată specială pentru metale, cu K₂EDTA (capac albastru închis, 6 mL). Se recomandă ca eprubeta pentru metale să nu fie prima recoltată, pentru a evita contaminarea de la acul de oțel.
Despre analiza
Mercur în sânge
Ce este mercurul
Mercurul (Hg) este un metal lichid, alb-argintiu, prezent în roci vulcanice și sedimentare și, ca minereu, sub formă de cinabru (sulfură de mercur). Nu are niciun rol biologic și este toxic pentru toate organismele.
Există în trei forme, cu toxicitate și comportament diferite:
| Formă | Surse principale | Cale de absorbție | Organe afectate |
|---|---|---|---|
| Mercur elementar (metalic) | Vapori din termometre și becuri fluorescente sparte, amalgam dentar, minerit, topitorii, industria clor-alcalii, reparații de aparatură | Inhalarea vaporilor | Sistem nervos central, rinichi, plămân (în expunerea acută masivă) |
| Mercur anorganic(săruri) | Dezinfectante, creme de albire a pielii, unele produse cosmetice și tradiționale, industria chimică, baterii | Digestivă și cutanată | Rinichi (nefrită tubulară), tract digestiv (gastroenterită) |
| Mercur organic(metilmercur) | Pește și fructe de mare contaminate: rechin, pește-spadă, ton, macrou regal, știucă. Se acumulează în lanțul trofic. | Digestivă, absorbție aproape completă | Sistem nervos central, cu leziuni potențial ireversibile. Trece bariera placentară și afectează dezvoltarea fetală. |
Manifestări clinice:
- Vapori de mercur elementar, expunere cronică: eretism mercurial (nervozitate, iritabilitate, timiditate excesivă, tulburări de memorie și concentrație), tremor fin al extremităților, gingivită, stomatită, salivație excesivă, afectare renală.
- Mercur anorganic: gastroenterită corozivă în intoxicația acută, nefrită tubulară și insuficiență renală. La copii, expunerea poate produce acrodinia (boala roz): erupție, iritabilitate, transpirații, hipertensiune, descuamarea palmelor și plantelor.
- Metilmercur: parestezii periorale și ale extremităților, ataxie, dizartrie, îngustare concentrică a câmpului vizual, hipoacuzie, tremor. Acestea formează tabloul clasic descris în intoxicația de la Minamata. La făt, expunerea maternă produce tulburări de dezvoltare neurologică, uneori severe.
De ce se dozează în sânge. Metilmercurul se distribuie în principal în eritrocite. De aceea, mercurul din sânge este testul de elecție pentru expunerea la mercur organic, în special alimentar. Mercurul anorganic și cel elementar se elimină preponderent renal, iar pentru monitorizarea expunerii profesionale la aceste forme se preferă mercurul urinar.
Indicații
- Suspiciune de intoxicație cu mercur organic: consum frecvent de pește cu conținut mare de mercur, simptome neurologice neexplicate
- Evaluarea expunerii la mercur la gravide sau la femei care planifică o sarcină, cu consum mare de pește
- Suspiciune de intoxicație acută cu mercur, de orice formă
- Monitorizarea expunerii profesionale, împreună cu mercurul urinar: minerit, topitorii, industria chimică, laboratoare, stomatologie, reciclarea deșeurilor electronice, fabricarea de aparate de măsură
- Simptome sugestive: tremor, tulburări de memorie și comportament, parestezii, tulburări de vedere sau auz, afectare renală de cauză neprecizată
- Monitorizarea tratamentului chelator
Recoltare
| Condiții de recoltare | Nu necesită pregătire specială. Pentru evaluarea expunerii profesionale, recoltarea se face la sfârșitul schimbului de lucru, la finalul săptămânii de lucru, după schimbarea hainelor de lucru și spălarea mâinilor, în afara zonei de lucru. Se comunică laboratorului consumul de pește din ultimele zile, prezența amalgamului dentar, tratamentele și cosmeticele folosite. |
| Tip probă | Sânge integral |
| Material biologic | Sânge venos recoltat pe eprubetă vidată specială pentru metale, cu K₂EDTA (capac albastru închis, 6 mL). Se recomandă ca eprubeta pentru metale să nu fie prima recoltată, pentru a evita contaminarea de la acul de oțel. |
| Procesare după recoltare | Nu este necesară. Proba nu se centrifughează. Eprubeta se omogenizează prin inversiuni blânde și se păstrează închisă. |
| Proba este stabilă | 2 săptămâni la 2–8 °C |
| Motive respingere probă | Probă coagulată. Probă recoltată pe eprubetă obișnuită, nedestinată metalelor. Probă intens lipemică sau icterică. Eprubetă deschisă sau păstrată necorespunzător. |
Metodă
Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).
Valori de referință
| Categorie | Mercur în sânge |
|---|---|
| Populația generală | < 10 µg/L |
| Expunere profesională, valoare acceptată | < 15 µg/L |
| Limita biologică tolerabilă (LBT) | 50 µg/L |
Transformarea unităților de măsură:
- µg/L × 0,005 = µmol/L
- µmol/L × 200,6 = µg/L
Interpretarea rezultatelor
| Concentrație în sânge | Semnificație |
|---|---|
| < 10 µg/L | Valori obișnuite în populația adultă. Fără efecte adverse cunoscute. |
| 10–50 µg/L | Expunere crescută. De regulă fără simptome, dar impune identificarea sursei: alimentație, mediu profesional, cosmetice, expunere accidentală. La gravide, chiar și valorile din această zonă justifică reducerea consumului de pește cu mercur ridicat. |
| 50–100 µg/L | Pot apărea simptome nespecifice: stare generală alterată, oboseală, dificultăți de concentrare. La copii, s-a descris o scădere a performanțelor la testele cognitive, corelată cu nivelul mercurului. |
| 100–200 µg/L | Parestezii, îngustarea câmpului vizual, scăderea acuității auditive, ataxie |
| ≥ 200 µg/L | Simptome mai frecvente și mai severe. La copiii expuși intrauterin: tulburări de dezvoltare, iar la concentrații mari, retard mental, surditate și cecitate. |
Valorile crescute impun:
- identificarea și întreruperea sursei de expunere
- evaluarea funcției renale (creatinină, sumar de urină, RAC) și a stării neurologice
- dozarea mercurului urinar, pentru diferențierea formei anorganice de cea organică
- consult de medicina muncii, în expunerea profesională, sau de toxicologie
Tratamentul se decide exclusiv de medicul specialist, în funcție de forma de mercur, de nivelul expunerii și de simptome.
Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu tabloul clinic, istoricul de expunere și mercurul urinar.
Limite și interferențe
- Mercurul din sânge reflectă expunerea recentă, din ultimele zile sau săptămâni. Timpul de înjumătățire al metilmercurului în sânge este de circa 50 de zile.
- Consumul de pește cu câteva zile înainte de recoltare crește semnificativ rezultatul, fără a indica o expunere periculoasă. Este necesară informarea laboratorului.
- Testul nu diferențiază formele de mercur. Pentru aceasta este nevoie de corelarea cu mercurul urinar și cu istoricul de expunere, sau de determinarea speciației mercurului, disponibilă în laboratoare specializate.
- Pentru expunerea la mercur elementar și anorganic, mercurul urinar este indicatorul biologic mai potrivit.
- Contaminarea probei este o cauză importantă de rezultate fals crescute: eprubete nedestinate metalelor, recoltare în zona de lucru, piele contaminată.
- Tratamentul chelator crește temporar eliminarea urinară și modifică valorile sanguine.
- Amalgamul dentar contribuie cu cantități mici de mercur elementar, reflectate mai ales în urină.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.