Mangan in sange

Mangan în sânge

Ce este manganul

Manganul este un oligoelement esențial, prezent în organism în cantitate totală de 10–20 mg, concentrat în special în ficat, rinichi, pancreas și oase. Intră în constituția unor enzime mitocondriale, cum sunt piruvat-carboxilaza și superoxid-dismutaza mitocondrială (MnSOD), și activează numeroase alte enzime: decarboxilaze, transferaze, hidrolaze, glicozil-transferaze. Prin acestea, manganul are un rol esențial în metabolismul lipidic și glucidic, în apărarea antioxidantă, în formarea țesutului conjunctiv și osos și în procesele de reproducere.

Aportul provine din alimentație (cereale integrale, nuci, legume cu frunze verzi, ceai), absorbția intestinală este redusă, iar eliminarea se face aproape exclusiv pe cale biliară. Din acest motiv, orice afectare hepatică sau colestază duce la acumularea manganului în organism.

Din punct de vedere industrial, manganul este un metal gri-argintiu, întâlnit în minereuri sub formă de oxizi. Are aplicații în industria oțelului și în industria chimică, fiind prezent în agenții coloranți pentru sticlă și săpun, în vopsele, lacuri și linoleum. Expunerea profesională apare în mineritul și prelucrarea minereurilor de mangan, în producția de oțel și aliaje și, cel mai frecvent, la sudori, prin inhalarea fumului de sudură.

Intoxicația acută, prin inhalarea fumurilor metalice, determină febră, frisoane, mialgii și uscăciunea mucoasei bucale și faringiene.

Intoxicația cronică prin inhalarea prafului sau a fumului de mangan determină manganismul, un sindrom neuropsihic cu cefalee, iritabilitate, agitație, halucinații și tulburări de personalitate în faza inițială, urmate de tulburări de vorbire, de auz și de mers, tremor, bradikinezie, distonie și rigiditate a feței. Tabloul se aseamănă cu boala Parkinson, dar se deosebește de aceasta prin afectarea predominantă a globului palid, prin mersul caracteristic pe vârfuri și prin răspunsul slab la levodopa.

Determinarea manganului se face din sânge integral, deoarece elementul se concentrează în eritrocite; concentrația în ser sau plasmă este de câteva ori mai mică și nu este utilă pentru evaluarea statusului sau a expunerii.

Indicații

• suspiciunea de intoxicație cu mangan, în special în prezența sindroamelor neurologice și a tulburărilor motorii;
• supravegherea persoanelor cu expunere profesională: sudori, muncitori din metalurgie, minerit, industria bateriilor, producția de sticlă și de vopsele;
• monitorizarea aportului de mangan la pacienții cu nutriție parenterală totală;
• evaluarea pacienților cu boală hepatică cronică, colestază sau șunt portosistemic, la care manganul se acumulează;
• monitorizarea terapiei chelatoare în manganism.

Recoltare

Metodă

Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Valori de referință

4,7–18,3 µg/L.

Expunere profesională: limita biologică tolerabilă (LBT) = 10 µg/L, conform Normelor generale de protecție a muncii.

Transformarea unităților de măsură:

• µg/L × 18,2 = nmol/L
• nmol/L × 0,055 = µg/L

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute:

• expunere profesională sau accidentală la mangan, prin inhalare de praf sau fum;
• intoxicație acută sau cronică (manganism);
• nutriție parenterală totală cu aport excesiv de mangan, mai ales la pacienții cu suferință hepatică;
• boli hepatice cronice, ciroză, colestază, șunt portosistemic, insuficiență hepatică — prin scăderea eliminării biliare;
• hepatită, icter;
• anemie feriprivă, prin creșterea absorbției intestinale (manganul folosește aceleași transportoare ca fierul);
• consum de apă de fântână cu conținut crescut de mangan.

Valori scăzute:
Deficitul de mangan la om este insuficient definit, iar interpretarea valorilor scăzute trebuie făcută cu prudență. Au fost raportate valori ușor scăzute în epilepsie. Deficitul experimental se asociază cu dermatită, hipocolesterolemie, modificări ale părului și ale unghiilor și tulburări de coagulare.

Corelarea cu tabloul clinic: nivelul sangvin reflectă mai ales expunerea recentă. Un rezultat normal nu exclude o intoxicație anterioară cu sechele neurologice, după cum o valoare crescută la o persoană expusă nu confirmă prin ea însăși existența manganismului. Diagnosticul se pune pe baza expunerii documentate, a tabloului neurologic și, atunci când este necesar, a examenului IRM cerebral, care arată hipersemnal T1 la nivelul globului palid.

Limite și interferențe

• În evaluarea toxicității trebuie ținut cont că nivelul manganului în sânge sau în urină poate reveni la normal în timp ce simptomele neurologice persistă — manganul se elimină din sânge în câteva zile până la săptămâni, în timp ce depozitele cerebrale persistă luni de zile.
• Recoltarea în eprubete care nu sunt destinate determinării metalelor este cea mai frecventă cauză de rezultate fals crescute.
• Hemoliza determină rezultate fals crescute, deoarece manganul este concentrat în eritrocite.
• Determinarea din ser sau plasmă nu este interpretabilă cu aceste valori de referință.
• Administrarea recentă a unor substanțe de contrast pe bază de gadoliniu sau a altor produse de contrast poate interfera cu determinările prin ICP-MS. Se recomandă amânarea recoltării cu cel puțin 96 de ore.
• Suplimentele alimentare care conțin mangan, administrate în zilele precedente, cresc valorile.
• Nivelul sangvin nu se corelează liniar cu severitatea afectării neurologice.