Legionella ADN-PCR

Legionella pneumophila ADN

Ce este testarea Legionella pneumophila ADN

Legionella pneumophila este o bacterie gram-negativă cu localizare intracelulară facultativă, răspândită în mediile apoase naturale și, mai ales, în instalațiile create de om: rețele de apă caldă, turnuri de răcire, sisteme de aer condiționat, umidificatoare, echipamente medicale care generează aerosoli. Infecția se dobândește exclusiv prin inhalarea de aerosoli contaminați, fără transmitere interumană.

Testarea moleculară detectează material genetic bacterian direct în prelevatul respirator, prin amplificare în timp real, folosind ținte specifice — cel mai frecvent gena mip, specifică L. pneumophila.

Față de celelalte metode de diagnostic, testarea moleculară are trei avantaje importante. Detectează toate serogrupurilede L. pneumophila, nu doar serogrupul 1, singurul depistat de testul antigenic urinar. Rămâne pozitivă și după inițierea antibioterapiei, spre deosebire de cultură, care se negativează rapid. Oferă rezultatul în aceeași zi, față de 3–7 zile cât necesită cultura pe mediu special BCYE.

Metoda este deosebit de utilă în trei situații: pacient cu suspiciune clinică de legioneloză și antigen urinar negativ, suspiciune de infecție cu alt serogrup decât 1 sau cu altă specie de Legionella, și pacient la care antibioterapia a fost deja inițiată.

Sensibilitatea depinde decisiv de tipul prelevatului. Probele din tractul respirator inferior — lavaj bronhoalveolar, spută indusă, aspirat traheal — au randament net superior exudatului nazofaringian, deoarece infecția este localizată la nivel alveolar. Exudatul nazofaringian se folosește când prelevarea din căile respiratorii inferioare nu este posibilă, cu rezerva unei sensibilități mai mici.

Indicații

• suspiciunea de pneumonie cu Legionella, în special în formele severe de pneumonie comunitară care necesită internare sau terapie intensivă;
• pneumonie comunitară fără răspuns la tratamentul cu betalactamine;
• suspiciune clinică persistentă de legioneloză, cu antigen urinar negativ;
• suspiciunea de infecție cu alte serogrupuri decât serogrupul 1;
• pneumonie la pacient care a primit deja antibioterapie, situație în care cultura are șanse mici de a fi pozitivă;
• pneumonie asociată asistenței medicale;
• pneumonie apărută după o călătorie recentă, cazare la hotel, croazieră sau expunere la sisteme de aer condiționat ori instalații de apă caldă;
• pneumonie la pacienți imunodeprimați, vârstnici sau cu comorbidități respiratorii;
• investigarea unui focar epidemic de pneumonie cu sursă comună.

Recoltare

Important — condiții de transport

• Proba se refrigerează imediat după recoltare și se transportă la 2–8 °C.
• Termenul de prelucrare este de 48 de ore de la recoltare.
• Tamponul nazofaringian se recoltează uscat, fără mediu de transport.
• Sputa trebuie să provină din căile respiratorii inferioare; proba de salivă nu este acceptată.

Metodă

Amplificare genică în timp real (real-time PCR).

Valori de referință

Negativ — ADN Legionella pneumophila nedetectabil.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv indică prezența ADN-ului de Legionella pneumophila în prelevatul respirator și, în context clinic sugestiv, confirmă diagnosticul de legioneloză. Se recomandă, când este posibil, și efectuarea culturii pe mediu BCYE, pentru izolarea tulpinii și tipizarea necesară anchetei epidemiologice.

Rezultat negativ nu exclude legioneloza. Cauzele posibile:

• prelevat necorespunzător, în special exsudat nazofaringian în locul unei probe din căile respiratorii inferioare;
• încărcătură bacteriană sub limita de detecție a metodei;
• prezența unor substanțe inhibitoare în probă;
• recoltare foarte precoce sau foarte tardivă în evoluția bolii.

La suspiciune clinică persistentă, investigația se completează cu antigenul urinar, cu cultura din prelevate respiratorii și, retrospectiv, cu testarea serologică în dinamică.

Rezultatul nu diferențiază bacteriile viabile de materialul genetic rezidual, motiv pentru care testul poate rămâne pozitiv un timp după vindecarea microbiologică și nu se folosește pentru aprecierea răspunsului la tratament sau pentru confirmarea vindecării.

Raportare: legioneloza este boală transmisibilă cu declarare obligatorie; un rezultat pozitiv se raportează conform reglementărilor în vigoare, iar cazul necesită anchetă epidemiologică pentru identificarea sursei.

Limite și interferențe

• Sensibilitatea depinde de calitatea și de tipul prelevatului; exsudatul nazofaringian are randament semnificativ mai mic decât prelevatele din tractul respirator inferior.
• Testul nu permite izolarea tulpinii, tipizarea moleculară și compararea cu izolatele din mediu — etape indispensabile identificării sursei într-un focar. Acestea necesită cultura.
• Testul nu oferă antibiogramă.
• Sângele, mucusul în cantitate mare și unele componente ale prelevatului pot inhiba reacția de amplificare și pot determina rezultate fals negative.
• Rezultatul nu distinge infecția activă de persistența ADN-ului după tratament.
• Testul detectează Legionella pneumophila; în funcție de ținta moleculară folosită, alte specii de Legionella pot să nu fie identificate.
• Contaminarea încrucișată în cursul prelucrării poate determina rezultate fals pozitive; interpretarea se face întotdeauna în context clinic.