QuantiFERON TB Gold Plus

QuantiFERON-TB Gold Plus

Ce este testul QuantiFERON-TB Gold Plus

QuantiFERON-TB Gold Plus este un test de eliberare a interferonului gamma (IGRA), efectuat din sânge. Detectează infecția cu Mycobacterium tuberculosis, atât latentă, cât și activă.

Testul măsoară răspunsul imun celular al limfocitelor T față de antigene specifice M. tuberculosis:

• sângele pacientului este incubat cu peptide care imită proteinele ESAT-6 și CFP-10;
• la o persoană infectată, limfocitele T cu memorie recunosc aceste antigene și eliberează interferon gamma (IFN-γ);
• IFN-γ eliberat se măsoară cantitativ.

Testul este o alternativă de laborator la intradermoreacția la tuberculină (IDR, testul PPD) și se poate folosi în aceleași situații clinice.

Tuberculoza

Tuberculoza este o boală infecțioasă contagioasă, transmisă pe cale respiratorie (aerogen), produsă de bacteriile din complexul Mycobacterium tuberculosis: M. tuberculosis, M. bovis, M. africanum și, mai rar, alte specii.

Formele infecției:

• Infecția tuberculoasă latentă (ITBL): organismul controlează infecția, dar nu eradică bacilul. Persoana este asimptomatică și necontagioasă. Aproximativ 5–10% dintre persoanele cu infecție latentă dezvoltă de-a lungul vieții tuberculoză activă, cu risc maxim în primii 2 ani după infectare.
• Tuberculoza activă: boală simptomatică, frecvent contagioasă în forma pulmonară.

Factori de risc pentru reactivarea infecției latente:

• infecția HIV;
• tratamentul cu antagoniști TNF-α (infliximab, adalimumab, etanercept) și cu alte terapii biologice;
• corticoterapia în doze mari, prelungită;
• transplantul de organe sau de celule stem hematopoietice;
• chimioterapia;
• insuficiența renală cronică, dializa;
• diabetul zaharat;
• silicoza;
• neoplaziile hematologice și cele de cap și gât;
• malnutriția;
• vârsta mică (sub 5 ani).

Tratamentul infecției latente la persoanele cu risc crescut reduce semnificativ riscul de tuberculoză activă. De aici rezultă importanța diagnosticului și a screeningului.

Principiul testului

Antigenele ESAT-6 și CFP-10:

• sunt produse de toate tulpinile patogene de M. tuberculosis și de M. bovis;
• lipsesc din tulpinile vaccinale BCG și din majoritatea micobacteriilor netuberculoase;
• sunt prezente totuși la M. kansasii, M. szulgai și M. marinum.

Cele 4 tuburi ale testului:

Tubul TB2 este noutatea variantei Plus:

• limfocitele T CD8+ specifice față de ESAT-6 și CFP-10 sunt mai frecvente în tuberculoza activă și în infecția recentă;
• au fost descrise și la pacienții cu coinfecție HIV și la copii;
• tubul TB2 crește astfel sensibilitatea testului în aceste categorii.

Calculul rezultatului: IFN-γ se exprimă în UI/mL. Valoarea din tubul Nil (nivelul bazal) se scade din valorile tuburilor TB1, TB2 și Mitogen.

Avantaje față de intradermoreacția la tuberculină

• Nu este influențat de vaccinarea BCG, spre deosebire de IDR, care poate fi fals pozitivă la persoanele vaccinate.
• Specificitate mai mare: este influențat doar de puține micobacterii netuberculoase.
• O singură vizită: IDR necesită o a doua vizită, pentru citire la 48–72 de ore.
• Rezultat obiectiv și cantitativ: fără erori de citire și de interpretare.
• Fără efect de rapel (booster): testarea repetată nu stimulează răspunsul imun, deoarece stimularea antigenică are loc în eprubetă, nu la nivel intradermic.
• Fără reacții de hipersensibilitate la locul de administrare.
• Include un control pozitiv (Mitogen): permite identificarea pacienților cu răspuns imun deficitar (rezultat neconcludent), la care un rezultat negativ nu ar fi fiabil.

Indicații

• Diagnosticul infecției tuberculoase latente la persoanele cu risc crescut:
  • înaintea tratamentelor imunosupresoare, în special a terapiilor biologice anti-TNF-α și a altor medicamente biologice sau țintite;
  • înaintea transplantului de organe sau de celule stem hematopoietice;
  • persoanele cu infecție HIV;
  • pacienții dializați sau cu insuficiență renală cronică;
  • contacții unor pacienți cu tuberculoză contagioasă.
• Screeningul periodic al grupurilor cu risc de expunere:
  • personal medical;
  • personalul instituțiilor de îngrijire;
  • persoanele din comunități sau medii cu risc crescut;
  • persoanele provenite din zone cu incidență mare a tuberculozei.
• Persoanele vaccinate BCG, la care IDR poate fi fals pozitivă.
• Test complementar în suspiciunea de tuberculoză activă, alături de metodele microbiologice.
• Copii: testul este validat de la vârsta de 2 ani.

Recoltare

Metodă

Etapele testului:

1. Stimulare in vitro: sângele heparinat se incubează 16–24 de ore la 37 °C în cele 4 tuburi.
2. Separare: plasma se separă prin centrifugare.
3. Măsurare: IFN-γ eliberat se măsoară prin chemiluminiscență (CLIA).

Rezultatele se exprimă în UI/mL. Pe buletin apar valorile IFN-γ pentru TB1–Nil și TB2–Nil, precum și validarea controalelor Nil și Mitogen.

Valori de referință

Negativ (vezi criteriile de interpretare de mai jos).

Pragul de pozitivitate: IFN-γ (TB1–Nil sau TB2–Nil) ≥ 0,35 UI/mL.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv

• Indică infecția cu M. tuberculosis, dar nu diferențiază infecția latentă de tuberculoza activă.
• Excluderea tuberculozei active se face prin evaluare clinică, radiografie toracică și, dacă este cazul, examene microbiologice (microscopie, cultură, teste moleculare din spută).
• Tratamentul infecției latente se decide de medicul pneumolog, după excluderea tuberculozei active.
• Rezultatele pozitive cu valori apropiate de prag (0,35–1,0 UI/mL) au o reproductibilitate mai mică. La persoanele cu risc scăzut de infecție, retestarea poate fi utilă.

Rezultat negativ

• Infecția cu M. tuberculosis este improbabilă.
• Nu exclude infecția sau boala activă în următoarele situații:
  • Expunere recentă: răspunsul imun apare la 2–8 săptămâni după infectare. La contacții recenți cu rezultat negativ, testarea se repetă la 8–10 săptămâni după ultima expunere.
  • Imunodepresie severă: infecție HIV avansată, tratament imunosupresor, neoplazii hematologice, insuficiență renală cronică, diabet dezechilibrat, malnutriție. Se interpretează în funcție de statusul imun și se folosesc și alte metode de diagnostic.
  • Tuberculoză activă: o parte dintre pacienți pot avea un rezultat negativ. În suspiciunea clinică de tuberculoză activă, diagnosticul se bazează pe examenele microbiologice.

Rezultat neconcludent

• Mitogen–Nil sub 0,5 UI/mL: sugerează un răspuns imun deficitar, dacă recoltarea și transportul s-au făcut corect. Cauzele posibile sunt:
  • imunosupresia severă (infecție HIV avansată, corticoterapie în doze mari, antagoniști TNF-α, tratamente după transplant);
  • limfopenia;
  • vârsta mică;
  • erorile preanalitice (transport prelungit, temperatură necorespunzătoare, agitare insuficientă a tuburilor).
• Nil peste 8,0 UI/mL: producție bazală crescută, nespecifică, de IFN-γ, uneori după vaccinări sau în boli inflamatorii sau autoimune.
• Se recomandă repetarea testului sau folosirea altor metode de diagnostic.

Performanța testului

Conform datelor producătorului pentru QuantiFERON-TB Gold Plus:

• specificitate: 97,6% (95,6–98,8%);
• sensibilitate pentru tuberculoza activă: 95,3% (90,9–97,9%).

Valoarea predictivă depinde de prevalența infecției tuberculoase în populația testată.

Limite și interferențe

• Rezultatele se interpretează în contextul clinic, epidemiologic și radiologic al pacientului.
• Diferențierea infecției latente de tuberculoza activă nu este posibilă cu acest test.
• Micobacteriile netuberculoase M. kansasii, M. szulgai și M. marinum conțin ESAT-6 și CFP-10 și pot da rezultate fals pozitive.
• Imunodepresia poate produce rezultate fals negative sau neconcludente.
• Erorile preanalitice pot produce rezultate neconcludente sau fals negative:
  • refrigerarea sângelui;
  • depășirea timpului de transport;
  • umplerea incorectă sau agitarea insuficientă a tuburilor.
• IDR la tuberculină efectuată cu puțin timp înainte de recoltare poate crește răspunsul IFN-γ.
• Monitorizarea tratamentului tuberculozei: testul nu este recomandat în acest scop. Rezultatul rămâne frecvent pozitiv după un tratament eficient.
• Utilizarea concomitentă cu IDR: în general, se folosește un singur test. Folosirea ambelor se decide de medic, în situații particulare (de exemplu, la persoanele cu risc foarte mare, când primul test este negativ).