Fenilalanina in sange

Fenilalanina în sânge

Ce este fenilalanina

Fenilalanina este un aminoacid esențial: organismul nu o poate produce, așa că o primește doar din alimente care conțin proteine.

În mod normal, ficatul transformă excesul de fenilalanină în tirozină, cu ajutorul enzimei fenilalanin-hidroxilază. Tirozina este folosită apoi pentru:

• producerea neurotransmițătorilor (catecolamine);
• producerea melaninei, pigmentul pielii și al părului.

Hiperfenilalaninemia și fenilcetonuria

Când enzima nu funcționează, fenilalanina nu mai este transformată și se acumulează în sânge și în creier. Starea se numește hiperfenilalaninemie.

De ce este periculoasă fenilalanina în exces

Nivelul mare de fenilalanină blochează (prin inhibiție competitivă) enzimele care produc neurotransmițători și melanină. La un copil netratat, creierul nu se dezvoltă normal, iar afectarea neurologică este ireversibilă.

Semnele la copiii netratați:

• întârziere mintală;
• convulsii;
• păr și piele mai deschise la culoare;
• eczeme și alte manifestări cutanate.

Screeningul neonatal

În România, toți nou-născuții sunt testați pentru fenilcetonurie. Proba se recoltează la 48–72 de ore de la naștere, din călcâi, pe hârtie de filtru (testul Guthrie).

Un screening pozitiv se confirmă prin dozarea cantitativă a fenilalaninei în sânge, adică prin această analiză. Diagnosticul în primele zile de viață este esențial, pentru că dieta începută la timp previne afectarea creierului.

Tratament

• Dieta: tratamentul de bază este o dietă săracă în fenilalanină, completată cu formule speciale de aminoacizi.
• Când se tratează: pacienții cu fenilalanina netratată peste 360 µmol/L trebuie tratați. Sub această valoare, tratamentul nu este necesar.
• Monitorizare: controlul se face prin dozări regulate ale fenilalaninei, toată viața.

Fenilcetonuria maternă

O femeie cu fenilcetonurie trebuie să aibă fenilalanina bine controlată înainte de concepție și pe toată durata sarcinii.

• Riscul pentru făt: nivelurile mari de fenilalanină sunt toxice pentru făt. În studiul colaborativ internațional, 14% dintre copiii născuți din mame cu PKU necontrolată au avut malformații cardiace, față de 1% la martori.
• Când trebuie atins controlul: pentru a preveni malformațiile, dieta trebuie începută înainte de concepție, iar controlul metabolic atins cel târziu în săptămâna a 8-a de sarcină.

Indicații

• Confirmarea unui screening neonatal pozitiv pentru fenilcetonurie.
• Diagnosticul hiperfenilalaninemiei la copiii cu întârziere în dezvoltare, convulsii sau pigmentare redusă.
• Monitorizarea dietei la pacienții cu fenilcetonurie:
  • săptămânal în primul an de viață;
  • la 2 săptămâni între 1 și 12 ani;
  • lunar la adolescenți și adulți.
• Femei cu fenilcetonurie care plănuiesc o sarcină sau sunt însărcinate.

Pregătirea pacientului

• Adulți și copii mari: recoltarea se face de preferat dimineața, după 8 ore de post (à jeun – pe nemâncate).
• Sugari: proba se recoltează înaintea următoarei mese.
• La monitorizare: probele se recoltează de fiecare dată la aceeași oră și în aceleași condiții de alimentație, ca rezultatele să poată fi comparate.

Recoltare

Important: plasma se separă și se congelează; transportul se face pe zăpadă carbonică.

Metodă

Cromatografie de lichide cuplată cu spectrometrie de masă în tandem (LC-MS/MS).

Ținte de tratament la pacienții cu fenilcetonurie (ghidurile europene):

Transformarea unităților de măsură: 1 mg/dL = 60,5 µmol/L (de exemplu, 360 µmol/L ≈ 6 mg/dL).

Interpretarea rezultatelor

• Screening neonatal: este pozitiv la valori peste 120 µmol/L (2 mg/dL). Un nou-născut cu fenilalanină plasmatică peste 360 µmol/L are hiperfenilalaninemie.
• Raportul fenilalanină/tirozină peste 3 este considerat anormal.
• Orice hiperfenilalaninemie necesită excluderea deficitului de BH4, prin dozarea pterinelor în sânge sau urină și a activității dihidropteridin-reductazei.
• La pacienții tratați, valorile peste țintă arată o dietă insuficient controlată.

Limite și interferențe

• Analiza nu face diferența între fenilcetonurie și deficitul de BH4. Diagnosticul diferențial necesită teste suplimentare.
• Variații cu alimentația: fenilalanina variază cu momentul recoltării și cu ultima masă. De aceea, la monitorizare, condițiile de recoltare trebuie să fie mereu aceleași.
• Prematurii au fiziologic valori mai mari.