Chlamydia pneumoniae Ac IgM

Chlamydia pneumoniae – anticorpi IgM

Ce sunt anticorpii IgM anti-Chlamydia pneumoniae

Chlamydia pneumoniae (denumită anterior Chlamydophila pneumoniae) este o bacterie care infectează căile respiratorii superioare și inferioare. Se înmulțește doar în interiorul celulelor, așa că nu crește pe mediile de cultură obișnuite.

Transmiterea. Bacteria se transmite de la om la om, prin picături respiratorii la contact apropiat. Mai poate fi transmisă prin suprafețe contaminate. Nu are rezervor animal cunoscut. Perioada de incubație este, în general, de 3–4 săptămâni.

Infecția:

• este, cel mai des, ușoară sau fără simptome. Când dă simptome, produce de obicei o pneumonie ușoară sau o bronșită;
• C. pneumoniae este responsabilă de aproximativ 10% dintre pneumonii;
• prima infecție apare mai ales la copiii de vârstă școlară și la adulții tineri, iar reinfecțiile sunt mai frecvente la vârstnici.

Ce arată anticorpii IgM. Anticorpii IgM sunt primii care apar după o infecție. Prezența lor sugerează o infecție recentă. Ei pot însă lipsi:

• în primele zile ale bolii;
• la reinfecții.

Testul preferat pentru infecția acută. În suspiciunea de infecție acută, cel mai util este testul molecular, adică detecția bacteriei prin PCR din probe respiratorii. Proba se recoltează, de preferat, înainte de începerea antibioticului.

Indicații

• Suspiciunea de infecție respiratorie (pneumonie, bronșită) cu C. pneumoniae, ca test complementar.
• Diagnosticul unei infecții recente, împreună cu anticorpii IgG și cu o a doua probă recoltată ulterior.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Metodă

CLIA (imunodozare prin chemiluminiscență).

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

IgM pozitiv. Sugerează o infecție recentă cu C. pneumoniae. Rezultatul se interpretează împreună cu simptomele, cu anticorpii IgG și, ideal, cu o a doua probă.

IgM negativ. Nu exclude infecția:

• în primele zile ale unei infecții primare, anticorpii pot să nu fie încă detectabili;
• la reinfecții, frecvente la adulți și vârstnici, IgM pot lipsi.

IgM echivoc. Se recomandă repetarea pe o probă nouă.

A doua probă (seruri pereche). Dacă infecția este suspectată, se recomandă o a doua probă, recoltată la 10–21 de zile după prima. Cele două probe se lucrează în paralel. Apariția sau creșterea anticorpilor susține o infecție recentă.

Reacțiile încrucișate. În prima infecție, răspunsul în anticorpi poate fi încrucișat cu alte specii de Chlamydia, de exemplu C. psittaci, care se transmite de la păsări.

Rezultatul se interpretează de medic, împreună cu tabloul clinic și cu radiografia. Pentru infecția acută este preferat PCR-ul. În diagnosticul diferențial al pneumoniilor „atipice” se poate testa și Mycoplasma pneumoniae.

Limite și interferențe

• Serologia are sensibilitate și specificitate limitate. O singură determinare nu este suficientă pentru diagnosticul unei infecții acute.
• Probele recoltate prea devreme pot fi negative.
• Reacțiile încrucișate cu alte specii de Chlamydia pot da rezultate fals pozitive.
• Ghidurile de standardizare consideră microimunofluorescența (MIF) metoda serologică de referință. Rezultatele obținute prin alte metode (inclusiv CLIA) nu sunt direct comparabile cu cele prin MIF.
• Hemoliza intensă și păstrarea necorespunzătoare a probei pot influența rezultatul.

Bibliografie:

1. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Clinical Overview of Chlamydia pneumoniae Infection.Revizuit 17 septembrie 2025.
2. Mayo Clinic Laboratories. Chlamydia IgM, Immunofluorescence, Serum (619388). Test Catalog.
3. Dowell SF, Peeling RW, Boman J, et al. Standardizing Chlamydia pneumoniae assays: recommendations from the Centers for Disease Control and Prevention (USA) and the Laboratory Centre for Disease Control (Canada). Clin Infect Dis. 2001;33(4):492–503.