Biopsie lichida NeoThetis Cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) – ADN tumoral circulant, 36 gene

Biopsie lichida NeoThetis Cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) – ADN tumoral circulant, 36 gene

Ce este biopsia lichidă NeoThetis Cancer pulmonar non-microcelular

Biopsia lichidă NeoThetis este un test de profilare moleculară a tumorilor, bazat pe analiza ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) din plasmă. Testul identifică modificările genetice asociate tumorilor solide printr-o metodă minim invazivă: se face dintr-o probă de sânge periferic și nu necesită biopsie tisulară.

Biopsia tisulară convențională analizează o singură regiune a tumorii. Analiza ctDNA poate arăta modificări genetice provenite atât din tumora primară, cât și din metastaze, deci oferă o imagine mai amplă asupra heterogenității tumorale.

Celulele tumorale eliberează în sânge fragmente de ADN liber circulant (cfDNA). Acestea sunt analizate prin secvențiere de nouă generație (NGS), o tehnologie cu sensibilitate ridicată, care detectează variante genetice prezente în concentrații foarte mici în plasmă. Se pot identifica mai multe tipuri de alterări genetice cu relevanță clinică:

• mutații punctiforme (SNV);
• inserții și deleții (INDEL);
• amplificări genetice (CNA);
• rearanjamente și fuziuni genice.

Alterările identificate sunt clasificate și raportate conform recomandărilor internaționale actuale.

NeoThetis Cancer pulmonar non-microcelular este un panel dedicat profilării moleculare a cancerului pulmonar non-microcelular (NSCLC). Analizează 36 de gene implicate în dezvoltarea, progresia și răspunsul la tratament al acestui tip de cancer. Panelul include gene cu relevanță clinică recunoscută în ghidurile internaționale NCCN și ESMO, implicate în:

• oncogeneza pulmonară;
• proliferarea celulară;
• mecanismele de rezistență la tratament;
• răspunsul la terapiile țintite.

Exemple de astfel de gene sunt EGFR, ALK, ROS1, RET, MET, KRAS, BRAF și ERBB2.

Panelul evaluează și instabilitatea microsateliților (MSI), un biomarker predictiv pentru răspunsul la imunoterapie. Statusul MSI-H (instabilitate crescută) poate orienta selecția pacienților eligibili pentru tratament cu inhibitori ai punctelor de control imun, inclusiv pembrolizumab, aprobat pentru anumite tumori solide cu MSI-H.

Rezultatele ajută la:

• identificarea biomarkerilor predictivi și prognostici;
• selecția terapiilor aprobate de FDA și EMA;
• evaluarea eligibilității pentru studii clinice și terapii inovatoare.

Conform recomandărilor ESMO, biopsia lichidă este o alternativă validă la genotiparea tisulară în cancerul pulmonar non-microcelular avansat. Este utilă în special când rezultatul trebuie obținut repede sau când biopsia tisulară nu este disponibilă ori nu poate fi efectuată.

Datorită caracterului minim invaziv, testul poate fi repetat periodic pentru monitorizarea evoluției bolii și a răspunsului la tratament.

Indicații

• Pacienți diagnosticați cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC), pentru caracterizarea moleculară a tumorii și identificarea opțiunilor de tratament personalizat.
• Boală local avansată sau metastatică, când este nevoie de identificarea mutațiilor driver și a biomarkerilor predictivi pentru terapii țintite.
• Pacienți la care biopsia tisulară nu este disponibilă, este insuficientă sau nu poate fi efectuată în condiții de siguranță.
• Detectarea bolii reziduale după tratamentul chirurgical oncologic.
• Monitorizarea răspunsului la tratament și identificarea mecanismelor moleculare de rezistență la terapiile țintite.
• Progresie tumorală sau lipsă de răspuns la tratament, când este necesară reevaluarea profilului molecular.
• Identificarea pacienților eligibili pentru terapii țintite bazate pe alterări ale genelor EGFR, ALK, ROS1, RET, MET, BRAF și ale altor gene relevante clinic.
• Stratificarea pacienților pentru alegerea celei mai potrivite strategii de tratament și evaluarea eligibilității pentru studii clinice.

Recoltare

Important: proba nu se refrigerează și nu se congelează; se păstrează la temperatura camerei, maximum 7 zile.

Dacă intervalele față de chimioterapie sau transfuzie nu pot fi respectate, în consimțământul informat se menționează data ultimei ședințe de chimioterapie și data ultimei transfuzii, după caz.

Se recomandă să se transmită următoarele informații clinice:

• diagnosticul primar și stadiul bolii;
• tratamentul actual;
• statusul actual al bolii;
• tipurile de terapii administrate anterior;
• rezultatele investigațiilor moleculare sau anatomopatologice anterioare, dacă există.

Metodă

Secvențiere de nouă generație (NGS). ADN-ul este izolat și se secvențiază toți exonii codificatori și regiunile intronice conservate ale celor 36 de gene din panel.

Testul identifică:

• variante de un singur nucleotid (SNV);
• inserții și deleții mai mici de 50 de perechi de baze (INDEL);
• variații ale numărului de copii (CNV/CNA), cu dimensiunea minimă de un exon;
• rearanjamente genice;
• instabilitatea microsateliților (MSI).

Testul este efectuat în laboratorul Medicover Genetics.

Gene analizate (36): AKT1, ALK, APC, ARAF, ATM, BRAF, BRCA2, CTNNB1, DDR2, EGFR, ERBB2, ERBB3, ERBB4, FBXW7, FGFR1, FGFR2, FGFR3, JAK2, KEAP1, KRAS, MAP2K1, MET, NRAS, NTRK1, NTRK2, NTRK3, PDGFRA, PIK3CA, POLE, PTEN, RAF1, RET, ROS1, SMAD4, STK11, TP53.

Interpretarea rezultatelor

Mutațiile detectate sunt evaluate și clasificate conform AMP/ASCO/CAP (Li et al., 2017; Froyen et al., 2019). Se raportează exclusiv variantele cu semnificație clinică, respectiv nivelurile I, II și III. Variantele de nivel IV (semnificație benignă sau posibil benignă) nu se raportează.

Rezultatele oferă:

• informații despre biomarkerii care pot fi folosiți în tratamentul personalizat al pacientului;
• interpretarea clinică și clasificarea rezultatelor, cu trimitere la ghiduri internaționale precum NCCN;
• terapiile la care pacientul nu răspunde sau față de care a dezvoltat rezistență;
• posibilitatea includerii pacientului într-un studiu clinic.

Se recomandă consult genetic pentru interpretarea rezultatului în context clinic.

Limite și interferențe

• Se analizează exclusiv genele incluse în panel.
• Metoda nu poate evalua variantele structurale echilibrate (translocații, inversii).
• Nu pot fi detectate inserțiile sau delețiile mai mari de 50 de perechi de baze.
• Sensibilitatea testului depinde de fracția de ADN tumoral din sânge (ctDNA). O fracție foarte scăzută poate limita detectarea unor variante.
• Un rezultat negativ nu exclude cu certitudine prezența unor variante pe care metoda nu le poate identifica.