Hipertensiunea arteriala pulmonara – test genetic

Hipertensiunea arteriala pulmonara - test genetic

Ce este Hipertensiunea arteriala pulmonara - test genetic

Hipertensiunea arterială pulmonară (HAP) nu este o boală unică, ci un sindrom clinic cu mai multe cauze posibile. În funcție de originea ei, se descriu mai multe forme:

Diagnosticul se pune prin cateterism cardiac drept. HAP este definită printr-o presiune arterială pulmonară medie de repaus peste 25 mmHg, cu o presiune capilară pulmonară de ocluzie normală (≤ 15 mmHg) și cu rezistență vasculară pulmonară crescută.

Ce se întâmplă în vasele pulmonare

Pereții vaselor pulmonare mici se îngroașă și se îngustează, iar în timp apar leziuni plexiforme. Remodelarea afectează toate straturile peretelui arterial:

• îngroșarea intimei;
• hipertrofia sau hiperplazia celulelor musculare netede;
• fibroza adventicei;
• ocluzia vaselor prin tromboză apărută local (in situ).

Vasele rămân contractate în mod prelungit și progresiv. Inima dreaptă trebuie să pompeze împotriva unei rezistențe tot mai mari, se suprasolicită și, în final, poate apărea insuficiența cardiacă dreaptă.

De ce se pune diagnosticul târziu

Primele manifestări sunt vagi: oboseală, senzație de epuizare și dificultăți de respirație la efort. De aceea, de la apariția simptomelor până la stabilirea diagnosticului pot trece 2–3 ani. Pe parcurs pot apărea:

• sincopă (pierderea de scurtă durată a cunoștinței);
• dureri în piept;
• palpitații;
• umflarea picioarelor.

Diagnosticul precoce contează, pentru că tratamentul început cât mai devreme îmbunătățește semnificativ prognosticul și calitatea vieții.

Baza genetică a formei ereditare

Forma ereditară se transmite autozomal dominant, cu penetranță incompletă. Asta înseamnă că nu toți purtătorii unei mutații fac boala. Penetranța diferă mult după sex: aproximativ 42% la femei, față de aproximativ 14% la bărbați. Mutațiile pot fi moștenite sau pot apărea de novo, adică pentru prima dată la pacient. Din cauza penetranței incomplete, istoricul familial poate trece nedescoperit. Vârsta de debut variază foarte mult, de la copilăria mică până la vârsta adultă târzie.

Gena BMPR2 este principala genă implicată. Codifică receptorul de tip 2 pentru proteinele morfogenetice osoase (BMP), o proteină din familia receptorilor serin/treonin kinazici. Liganzii lui fac parte din superfamilia factorului de creștere transformant beta (TGF-β). BMP-urile intervin în embriogeneză și în formarea osului endocondral. Ele transmit semnalul prin complexe formate din două tipuri de receptori kinazici: de tip I (aproximativ 50–55 kD) și de tip II (aproximativ 70–80 kD).

Mutațiile heterozigote ale genei BMPR2 se găsesc la:

• aproximativ 75% dintre pacienții cu forma ereditară;
• aproximativ 15–20% dintre pacienții cu forma idiopatică.

Mutațiile BMPR2 au fost asociate și cu hipertensiunea pulmonară după fenfluramină și cu boala venoocluzivă pulmonară.

Alte gene, mai rar implicate (aproximativ 1–3% din cazuri): ACVRL1, BMPR1B, CAV1, EIF2AK4, ENG, GDF2, KCNA5, KCNK3, SMAD1, SMAD4, SMAD9 și TBX4.

Indicații

[de completat]

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Metodă

Secvențiere de nouă generație (NGS). Panelul analizează 13 gene:

ACVRL1, BMPR1B, BMPR2, CAV1, EIF2AK4, ENG, GDF2, KCNA5, KCNK3, SMAD1, SMAD4, SMAD9, TBX4.

Limite și interferențe

• Penetranța incompletă: identificarea unei mutații nu înseamnă că boala va apărea. Riscul este mai mare la femei (aproximativ 42%) decât la bărbați (aproximativ 14%).

Pentru pacienții cu HAP asociată unei boli de țesut conjunctiv, evaluarea poate include anticorpii antinucleari (ANA).