Sulf în urină

Despre analiză

Sulf-ul este un element esențial al organismului, prezent în structura unor aminoacizi, proteine, enzime și alți compuși biologici. Principalele surse alimentare de sulf sunt proteinele care conțin aminoacizi sulfurați, precum metionina și cisteina.

Determinarea sulfului în urina din 24 de ore permite evaluarea excreției urinare totale de sulf și poate furniza informații privind metabolismul compușilor sulfurați și aportul de proteine care conțin aminoacizi cu sulf.

Valoarea obținută poate fi influențată de alimentație, aportul proteic, statusul metabolic și funcția renală, motiv pentru care rezultatul trebuie interpretat în context clinic.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Specimen recoltat

Urina din 24 de ore, păstrată pe durata colectării la 2–8°C.

Pentru corectitudinea rezultatului este importantă colectarea completă a urinei eliminate într-un interval de 24 de ore.

Recipient de recoltare

Recipient pentru colectarea urinei din 24 de ore.

Din volumul total colectat se transferă ulterior proba necesară într-o eprubetă pentru urină.

Cantitate minimă necesară

Se alicotează 10 mL din urina colectată în 24 de ore.

Cauze de respingere a probei

Proba poate fi respinsă în cazul:

• contaminării urinei cu materii fecale;
• colectării necorespunzătoare;
• păstrării probei în condiții necorespunzătoare.

Stabilitatea probei

Proba de urină este stabilă:

• 1 săptămână la 2–8°C;
• 3 luni la −20°C.

Interval de referință

1240–1490 mg/zi

Metodă

ICP-AES – spectrometrie de emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv.

Important

Rezultatul depinde de colectarea corectă și completă a urinei din 24 de ore. Excreția urinară de sulf poate varia în funcție de aportul alimentar, în special de consumul de proteine, precum și de particularitățile metabolice ale pacientului.

Intervalul de referință trebuie interpretat în raport cu metoda utilizată și cu valorile stabilite de laboratorul care efectuează analiza.