Sediment urinar Addis-Hamburger (proba Addis-Hamburger)

Ce este sediment urinar Addis-Hamburger (proba Addis-Hamburger)

Proba Addis-Hamburger este un examen cantitativ al sedimentului urinar.

Determină numărul de hematii, leucocite și cilindri eliminați prin urină pe minut, într-o urină colectată timp de exact 3 ore.

Sumarul de urină apreciază sedimentul doar semicantitativ, pe câmp microscopic. Proba Addis-Hamburger raportează excreția la unitatea de timp, ceea ce elimină variațiile date de concentrația sau diluția urinei. Astfel permite:

• cuantificarea exactă a hematuriei și leucocituriei discrete;
• evaluarea cilindruriei;
• urmărirea în dinamică a acestor parametri.

Testul derivă din proba Addis clasică, cu colectare pe 12 ore. Varianta Hamburger, pe 3 ore, este mai ușor de efectuat, iar elementele celulare se alterează mai puțin.

Elementele analizate

Hematiile. Hematuria poate avea origine:

• glomerulară: hematii dismorfe, frecvent asociate cu cilindri hematici și proteinurie;
• non-glomerulară: hematii izomorfe, cu sursa în căile urinare (litiază, infecții, tumori).

Leucocitele. Numărul crescut de leucocite indică un proces inflamator sau infecțios al rinichiului ori al căilor urinare.

Cilindrii. Se formează în lumenul tubilor renali distali și colectori.

Au ca matrice uromodulina (proteina Tamm-Horsfall), secretată fiziologic de celulele ansei Henle, în care se pot îngloba celule sau produși de degradare.

Prezența cilindrilor indică originea renală a elementelor figurate.

Semnificație clinică

Glomerulonefritele

Glomerulonefrita este inflamația glomerulilor renali. Poate avea debut acut sau evoluție cronică, instalată progresiv.

Manifestări:

• hematurie, adesea cu cilindri hematici;
• proteinurie;
• hipertensiune arterială;
• edeme, prin retenție hidrosalină.

Proba Addis-Hamburger cuantifică hematuria și cilindruria. Este utilă în diagnosticul glomerulonefritei și în monitorizarea evoluției ei sub tratament.

Infecțiile tractului urinar

Leucocituria crescută este semnul principal al infecțiilor urinare (cistită, pielonefrită acută și cronică). Prezența cilindrilor leucocitari localizează infecția la nivel renal.

Leucocituria persistentă cu urocultură negativă („leucociturie sterilă”) poate fi determinată de:

• tuberculoza urogenitală;
• nefrita interstițială;
• litiaza urinară;
• infecțiile cu germeni care nu cresc pe mediile uzuale (Chlamydia, Mycoplasma, Ureaplasma).

Indicații

• hematurie sau leucociturie discretă, la limită sau intermitentă la sumarul de urină;
• hematurie microscopică asimptomatică;
• suspiciune de glomerulonefrită acută sau cronică;
• pielonefrită cronică, infecții urinare recurente, leucociturie cu urocultură negativă;
• monitorizarea evoluției nefropatiilor și a răspunsului la tratament.

Recoltare

Instrucțiuni pentru pacient

1. Dimineața, la trezire, urinați la toaletă și goliți complet vezica urinară. Această urină nu se păstrează. Notați ora exactă; ea reprezintă începutul colectării.
2. Imediat după aceea, beți exact 250 mL de apă.
3. Rămâneți în repaus, de preferat culcat, pe toată durata celor 3 ore.
4. Dacă urinați în cele 3 ore, colectați toată urina în recipient.
5. La exact 3 ore de la ora notată, urinați complet în recipient, chiar dacă nu simțiți nevoia. Aceasta este ultima urină colectată.
6. Scrieți pe recipient numele și prenumele, ora de început și ora de sfârșit.
7. Aduceți imediat întreaga cantitate de urină la laborator.

Metodă

Volumul total de urină se măsoară. Urina se omogenizează și o cantitate cunoscută se centrifughează. Hematiile, leucocitele și cilindrii se numără în cameră de numărare (Bürker sau Neubauer) sau pe analizorul automat de sediment urinar.

Excreția pe minut se calculează astfel:

Elemente/minut = număr de elemente/mL × volum total (mL) / 180

Valori de referință

Valorile de referință pot varia între laboratoare, în funcție de metodă și de aparatură. Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.

Interpretarea rezultatelor

Hematii crescute:

• Cauze glomerulare:
  • glomerulonefrite acute și cronice;
  • nefropatie cu IgA;
  • sindrom Alport;
  • boala membranelor bazale subțiri;
  • vasculite.
• Cauze non-glomerulare:
  • litiază renală și urinară;
  • cistită;
  • pielonefrită;
  • tuberculoză renală;
  • tumori renale, uroteliale (vezică urinară) sau prostatice;
  • hipertrofie de prostată;
  • traumatisme.
• Cauze sistemice:
  • tulburări de coagulare;
  • trombocitopenii;
  • tratament anticoagulant.
• Hematurie de efort.

Leucocite crescute:

• infecții urinare: cistită, pielonefrită acută și cronică, prostatită;
• nefrită interstițială;
• tuberculoză urogenitală;
• litiază urinară.

Cilindri crescute sau patologici: afectare renală, cu tipul de leziune indicat de tipul de cilindru (vezi tabelul de mai sus).

Valori scăzute: nu au semnificație clinică.

Limite și interferențe

• Efortul fizic, febra și deshidratarea pot crește excreția de hematii și cilindri hialini, independent de o boală renală.
• Contaminarea cu sânge menstrual sau cu secreții vaginale ori uretrale produce valori fals crescute.
• Colectarea incompletă sau o durată diferită de 3 ore duce la calcule eronate.
• Urina diluată sau alcalină și întârzierea transportului duc la liza hematiilor și a cilindrilor, deci la valori fals scăzute.
• Pentru diferențierea hematuriei glomerulare de cea non-glomerulare, testul se completează cu examinarea morfologiei hematiilor (dismorfism eritrocitar) și cu evaluarea proteinuriei.
• În suspiciunea de infecție urinară, diagnosticul se confirmă prin urocultură.