Test Panorama Extins

Principiul metodei

Testul utilizează tehnologia SNP-based NIPT (Single Nucleotide Polymorphism), care distinge ADN-ul fetal de cel matern prin analiza polimorfismelor de nucleotid unic. Această particularitate diferențiază Panorama de metodele bazate exclusiv pe cuantificarea secvențelor și permite identificarea unor situații pe care alte teste NIPT nu le pot detecta: mozaicismul matern pentru cromozomul X, triploidia și raportarea rezultatului pentru fătul viabil în sarcinile cu geamăn evanescent.

Analiza parcurge următoarele etape:

• extracția ADN-ului liber circulant din plasma maternă
• analiza polimorfismelor SNP pe platforma Natera, validată clinic
• evaluarea raportului de copii pentru regiunile cromozomiale investigate
• estimarea riscului printr-un algoritm bioinformatic dedicat

Testul poate preciza suplimentar sexul fătului, iar în sarcinile gemelare poate stabili dacă gemenii sunt sau nu identici.

Regiuni și sindroame evaluate

Aneuploidii autozomale

Sindromul Down asociază dizabilitate intelectuală ușoară până la severă; aproximativ 30% dintre sarcinile afectate evoluează spre avort spontan.

Sindromul Edwards determină dizabilitate intelectuală severă, defecte cardiace, cerebrale și renale, malformații ale gurii și degetelor, microcefalie. Majoritatea sarcinilor se opresc în evoluție, iar doar 10% dintre copiii născuți supraviețuiesc peste un an.

Sindromul Patau asociază dizabilitate intelectuală severă, malformații cardiace, cerebrale și renale, degete supranumerare. Supraviețuirea postnatală este de regulă de câteva săptămâni.

Aneuploidii ale cromozomilor sexuali

Monosomia X — sindrom Turner. Fetițe cu un singur cromozom X, cu malformații cardiace, dificultăți de învățare și infertilitate; necesită terapie hormonală.

Sindrom Klinefelter (XXY). Băieți cu un cromozom X suplimentar — dificultăți de învățare, tulburări de comportament, infertilitate. Incidența: 1 la 1.000.

Sindrom triplu X (XXX). Fetițe cu un cromozom X suplimentar, cu dificultăți de învățare și de comportament. Incidența: 1 la 800.

Sindrom Jacobs (XYY). Băieți cu un cromozom Y suplimentar; majoritatea fără malformații vizibile, cu posibile dificultăți de învățare și de vorbire. Incidența: 1 la 650.

Microdeleții incluse

Sindromul DiGeorge (22q11.2) este cea mai frecventă microdeleție din panel, cu o incidență de aproximativ 1 la 2.000 de nașteri — comparabilă cu cea a fibrozei chistice. Majoritatea nou-născuților afectați prezintă defecte cardiace, deficite imunitare și trăsături faciale caracteristice. Dizabilitatea intelectuală este de regulă ușoară sau medie, cu debut tardiv al vorbirii. Unul din cinci copii afectați prezintă o tulburare din spectrul autist, iar unul din patru adulți dezvoltă o boală psihică, cel mai frecvent schizofrenie.

Sindromul deleției 1p36 se manifestă prin dizabilitate intelectuală, întârziere în dezvoltare, convulsii, defecte cardiace și trăsături faciale distinctive.

Sindromul Prader-Willi (deleție pe alela paternă) asociază hipotonie neonatală și dificultăți de alimentație la sugar, urmate de hiperfagie, obezitate, statură mică și dizabilitate intelectuală.

Sindromul Angelman (deleție pe alela maternă) se manifestă prin dizabilitate intelectuală severă, absența vorbirii, ataxie, convulsii și un comportament caracteristic, cu episoade frecvente de râs.

Sindromul Cri-du-chat (5p) este caracterizat prin plânsul specific, în tonalitate înaltă, la nou-născut, microcefalie, dizabilitate intelectuală severă și întârziere în dezvoltare.

Prevalența combinată a microdelețiilor din panel a fost estimată la aproximativ 1 la 676 de sarcini în populația testată.

Recomandări pentru determinare

• gravide care doresc o evaluare extinsă, non-invazivă, a riscului genetic fetal
• vârstă maternă peste 35 de ani
• antecedente personale sau familiale de anomalii cromozomiale
• anomalii ecografice sugestive pentru un sindrom de microdeleție
• paciente care doresc evitarea procedurilor invazive

Testul poate fi efectuat oricând începând cu săptămâna 9 de sarcină, fără a fi condiționat de o anumită săptămână de gestație — spre deosebire de dublul și triplul test, față de care oferă o acuratețe superioară. Din acest motiv se recomandă alegerea uneia dintre metode, nu efectuarea lor simultană.

Alegerea între varianta standard și cea cu microdeleții se stabilește împreună cu medicul specialist, în cadrul consilierii genetice prenatale.

Specimen și condiții de recoltare

Dacă proba conține o cantitate insuficientă de ADN fetal, poate fi necesară repetarea recoltării.

Interpretarea rezultatelor

Testul are caracter de screening: nu stabilește un diagnostic, ci calculează gradul de risc ca fătul să prezinte o anumită anomalie.

Rezultat cu risc scăzut — nu înseamnă risc zero. Interpretarea și eventualii pași suplimentari se stabilesc împreună cu medicul specialist.

Rezultat cu risc crescut — nu confirmă prezența anomaliei. Rezultatul se discută cu medicul genetician și cu medicul care urmărește sarcina, iar confirmarea presupune de regulă o testare invazivă: amniocenteză sau biopsie de vilozități coriale, cu cariotipare sau arrayCGH.

Valoarea predictivă pozitivă este semnificativ mai mică în cazul microdelețiilor decât în cel al trisomiilor comune, dat fiind caracterul rar al acestor afecțiuni. Această particularitate face confirmarea diagnostică obligatorie înaintea oricărei decizii privind sarcina.

Limite și interferențe

Testul nu este disponibil pentru sarcinile obținute cu ovul de la donator sau prin mamă-surogat și nici pentru gemenii dizigoți.

Nu este recomandat femeilor cu transplant de măduvă în antecedente.

În sarcinile gemelare monozigote, microdelețiile — cu excepția 22q11.2 — nu pot fi evaluate.

Screeningul pentru Prader-Willi și Angelman este validat exclusiv pentru delețiile complete ale regiunii 15q11-q13. Nu detectează delețiile de mici dimensiuni și nici celelalte mecanisme moleculare care pot genera aceste sindroame, respectiv disomia uniparentală și defectele de metilare.

O fracție fetală scăzută limitează analiza: sub 6,5%, pentru 22q11.2, 1p36 și Cri-du-chat se evaluează doar alela paternă.

Testul nu detectează toate anomaliile cromozomiale și nu identifică mutațiile genice punctiforme.